Pofta de a te indragosti!
Single
Nu stiu daca voua vi s-a intamplat, insa mie mi s-a intamplat… m-am indragostit de un zambet. Multora poate vi se pare o prostie si spuneti ca nu v-ati indragosti doar de un zambet, de un gest. O infatisare placuta poate v-ar atrage atentia.
Psihiatrii sustin ca "indragostirea" nu este o iubire adevarata si asta din trei motive. Mai intai, pentru ca indragostirea nu este un act de vointa sau o alegere constienta. Oricat de mult ne-am dori sa ne indragostim, nu putem sa o facem pur si simplu. Pe de alta parte, se poate prea bine nici sa nu urmarim asa ceva atunci cand ne apuca. Cel mai adesea, ne indragostim intr-un moment nepotrivit si de cine nu trebuie.
In al doilea rand, indragostirea nu este iubire adevarata, pentru ca nu presupune efort.
In al treilea rand, cel care este “indragostit” nu e cu adevarat interesat in progresul personal al celuilalt. In momentul in care ne indragostim, singurul scop pe care il avem in minte este sa punem capat singuratatii noastre si, eventual, sa ne asiguram de acest rezultat prin casatorie.
Experienta indragostirii nu se concentreaza asupra progresului nostru sau al celeilalte persoane. Ne da impresia ca l-am obtinut deja. Suntem in culmea fericirii si unica noastra dorinta este ca lucrurile sa ramana asa. Sigur ca persoana iubita nu trebuie sa se mai schimbe in vreun fel, pentru ca este perfecta si pur si simplu speram sa ramana perfecta.
Starea de indragostire este desigur o stare trecatoare. In functie de reactia persoanei de care te-ai indragostit relatia poate merge mai departe sau ramane doar o amintire.
Daca persoana de care te-ai indragostit raspunde pozitiv la dorinta ta de apropiere si se dezvolta in mod natural o comunicare sincera, bazata pe afinitate sufleteasca si aspiratii comune se poate naste o prietenie/iubire adevarata.
Starea de indragostire sau dragostea la prima vedere nu duce intotdeauna la o iubire adevarata! Ideal ar fi sa iubim deopotriva cu inima si cu mintea si poate astfel am evita dezamagirile.
Sociologii, spun ca ne indragostim pentru ca suntem animale sociale, nu putem sa ne simtim implinite decat in compania altor semeni. Din aceasta cauza si cautam, provocam sentimentul de dragoste. Ne indragostim pentru ca uneori ne place sa ne simtim slabi, sa lasam jos scutul pe care il ridicam pentru a ne apara imaginea, bunurile, interesele. Ne indragostim pentru ca ne place sa simtim ca nu avem niciun fel de interes in ceea ce priveste cealalta persoana.
Conform acestei teorii sociologice a dragostei ca expansiune a sinelui cei care nu se indragostesc sunt persoanele care au o slaba incredere in ele insele. Acestea nevazind nimic special la propria persoana… nu vor crede ca cei din jur spun adevarul atunci cand trimit semnale ca sunt interesati.
O alta concluzie interesanta care se trage din teoria de mai sus este ca ai cea mai mare probabilitate sa te indragostesti atunci cand situatia este de asa natura incat sa fii pus sa iti depasesti sau sa iti testezi limitele.
Este un mister cum ne indragostim, de cine ne indragostim, de ce ne indragostim, dar totusi o facem…
