Mamma mia!

Single

Mamma mia!

Exista un lucru care m-a intrigat intotdeauna la “Sex and the City” – serialul care “a aratat lumii intregi ca e foarte distractiv sa fii celibatara dupa 30 de ani”. Toate bune si frumoase, pentru ca din peisaj lipseste un element esential.

Aratati-mi va rog, pe tot parcursul seriilor, una bucata mama de celibatara! Singurele mame cu care fetele au de-aface sunt mamele iubitilor respectiv sotilor. Adica persoane care nu si-ar permite niciodata ca zi de zi, cu orice ocazie, si indiferent cine mai este de fata sa le aminteasca de:

  • varsta lor
  • situatia demografica la nivel urban
  • starea civila a rudelor apropiate si indepartate
  • starea civila a vecinilor
  • profilul vesnic ambiguu si relativ al unui barbat cu adagiul "tot aia e, oricat alegi"
  • presiunea sociala, hormonala, psihologica, politica, globala, interplanetara – care obliga o femeie sa isi gaseasca masculul potrivit pentru casatorie si nascut pui vii pe care sa ii hraneasca cu lapte

Nici gand de astfel de personaje in serialul pomenit, deci nu e de mirare ca ne poate bine-dispune. Dar ia plasati cateva mame – directori de agentii matrimoniale cu un singur client (involuntar, si anume tu) – in decor. Nu-i asa ca se cam topeste glazura de cocktailuri si pantofi unicat?

Desi nu e prea placut ca de fiecare data cand te intalnesti cu mama, tavanul sa fie principala atractie a locului, realizezi, in timp, ca ea reprezinta o parte  vietii tale pe care, oricat ar fi de uncool, nu o poti… ignora. Si la urma urmei, e mai firesc sa fie-asa: care pe unde-ai ascuns valorile traditionale ale familiei?

Sunt frumoase si moda, si receptia, si shopping-ul, si prietenia – dar totusi! Sa mai fie acolo si o tata, un mama, o ceva… ca doar n-am ajuns asa emancipati, individualisti, independenti – ca ne reprezinta mai degraba Blahnick si Hermes decat, acolo, un alde Popescu, alde Bradshaw.

Poate fi exasperant sa fii sunata cand ti-e lumea mai draga si intrebata – ca la 14 ani – unde si cu cine esti si ce faci; cel putin la fel de exasperant cu a ti se spune unde, cu cine si ce sa faci. Iti vine sa le amintesti parintilor cati ani si cata libertate ai.

Si iti dai seama ca pentru mama si tata, tot mica ai ramas, chiar daca pentru tine ei nu mai sunt zeii atotputernici din copilarie, ci niste oameni pe care esti deseori tentata sa ii judeci omeneste, sa le critici metehnele si sa ii iei "de sus" (cum s-a intamplat mai sus).

Dar au dreptate: fata de dragostea lor mare – cea mai mare – tu o sa ramai intodeauna mica.



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou