Galeria Fostilor Prieteni

Ana imi povesteste ca la o petrecere de Sfantul Niculae s-a intalnit cu nici mai mult nici mai putin de 3 fosti prieteni. Nu a uimit-o coincidenta, ci faptul ca toti trei pareau… neschimbati, desi povestile lor si cronologia evenimentelor o faceau sa se astepte la… maturizare si transformare. "De Dan m-am despartit cel mai recent, acum doi ani. Intre timp eu am schimbat doua joburi, mi-am deschis o firma si m-am logodit. De fapt, simt ca m-am schimbat cu totul. Pe cand el, pare exact asa cum era in ziua in care ne-am despartit. Isi cauta un loc de munca mai bun, face glume copilaroase si in general, nu pare sa se fi maturizat deloc."

Cum de intodeauna cand ne intalnim cu fostii nostri iubiti, pentru ei timpul pare sa fi stat in loc? Explicatia fenomenului e legata mai degarba de noi, decat de ei. In momentul in care am luat decizia de a ne separa, sau am reusit sa acceptam decizia celuilalt de a face asta, pentru ca povestea sa se poata incheia, personajul in jurul careia a fost creata avea nevoie de o caracterizare definitiva. Fara sa implice superficialitate si reductionism, ci doar un mecanism necesar echilibrului psihic, a-i pune celui de langa tine o eticheta inseamna a face un pas important in separarea de el.

Clasificarea este un simptom al indepartarii sau indiferentei fata de o persoana. Cand abia cunoastem pe cineva, dupa nici jumatate de ora, suntem gata, fata de oricine, sa dam verdicte defintive: e scortos sau zgarcit sau prea agitat. Vedem imediat defectele si calitatile, de parca radarul nostru interior ar avea nevoie de maxim 30 de minute pentru a functiona in parametri optimi. Dupa ce ajungem sa stam mai mult langa o anumita persoana, diagnosticul nostru initial incepe sa se nuanteze infinit. Rugati un sot, dupa 30 de ani de casatorie, sa isi caracterizeze in cateva cuvinte sotia. Sau incercati chiar voi, daca este cazul, sa va descrieti pe scurt partenerul de viata. Nu e asa ca orice ati spune, vi se pare ca fie e prea putin fie e prea exagerat?

Apropierea inseamna nuante infinite… care pot sa faca doi oameni sa stea impreuna "pana cand moartea ii va desparti".

Ruptura si despartirea inseamna finisaj grabit, cateva linii groase, o silueta abia schitata dar care in lipsa modelului real trebuie terminata in graba. Fostii prieteni formeaza si trebuie sa formeze o galerie in care desi nu sunt finalizate, potretele lor nici nu provoaca la creativitate si cunoastere.

In aceasta galerie nici nu este bine sa intram prea des. Sunt acolo amintiri, regrete, minciuni. A sta cu migala asupra fiecarui potret in parte inseamna sa intorci spatele prezentului, singura culoare in care ne putem inmuia pensula.