Beneficiile unei clipe de singuratate

Societatea moderna pune o presiune foarte mare pe femei, care trebuie sa joace in mod simultan tot felul de roluri pentru a fi apreciate.

Destinul rezervat de societate femeii, i-a propus, in mod traditional si obligatoriu, casatoria, ca singurul mod de a trai unanim acceptat. Majoritarea femeilor sunt casatorite, au fost casatorite, se pregatesc sa se casatoreasca sau sufera ca nu sunt casatorite. De aceea dupa o relatie esuata incepem sa ne temem de singuratate si in disperarea de a intra intr-o alta relatie uitam de noi insene. Nu realizam cat de bine ne poate face singuratatea, cat de benefica poate fi…

Este vorba, desigur, despre acea singuratate care-ti ofera posibilitatea de a te descoperi pe tine. Si nu este vorba de celibat sau retragerea in singuratate, departe de lume, ci de momentele de liniste si solitudine.

Paulo Coelho scrie despre singuratate astfel:

“Fara singuratate, Iubirea nu va ramane mult timp langa tine. Pentru ca si Iubirea are nevoie de odihna, ca sa poata calatori prin ceruri si sa se arate sub alte forme. Fara singuratate, nicio planta si niciun animal nu supravietuieste, niciun pamanat nu da roade prea mult timp, niciun copil nu poate invata despre viata, niciun artist nu reuseste sa creeze, nicio munca nu poate sa creasca si sa se transforme. Singuratatea nu este lipsa Iubirii, ci completarea ei. Singuratatea nu inseamna lipsa de companie, ci clipa cand sufletul nostru are libertatea sa stea de vorba cu noi insine si sa ne ajute sa hotaram cursul vietilor noastre. Astfel ca binecuvantati fie cei care nu se tem de singuratate.

Care nu se sperie sa-si tina singuri de urat, care nu cauta disperati ceva cu care sa se ocupe, sa se distreze sau sa judece. Pentru ca cine nu este niciodata singur nu se mai cunoaste pe sine. Iar cine nu se cunoaste pe sine ajunge sa se teama de vid. Iar vidul nu exista. O lume uriasa se ascunde in sufletul nostru, asteptand sa fie descoperita. Ea se afla acolo cu fortele nestirbite, dar e atat de noua si de puternica, incat ne temem sa-i acceptam existenta. Deoarece faptul de a descoperi cine suntem ne va sili sa recunoastem ca putem merge mult dincolo de tot ce stim. Si asta ne sperie.”

Mai bine sa nu riscam atat de mult, de vreme ce putem oricand sa spunem: “N-am facut ce trebuia pentru ca nu am fost lasat”. E mai usor. E mai sigur. Si, in acelasi timp, inseamna sa renunti la propria ta viata. Vai de cei care aleg sa-si petreaca viata spunand : “Nu am avut prilejul”. Deoarece cu fiecare zi ei se vor afunda mai mult in putul propriilor limite, si va veni clipa cand nu vor mai avea puterea sa scape din el si sa regaseasca lumina care strabate deschizatura de deasupra capetelor lor. Si binecuvantati fie cei care spun: “Eu nu am curaj”. Pentru ca acestia inteleg ca vina nu este a celorlalti. Si mai devreme sau mai traziu vor gasi credinta necesara ca sa infrunte singuratatea si misterele ei. Iar pentru cei care nu se vor speria de singuratatea care dezvaluie misterele totul va avea o savoare diferita.

In singuratate, ei vor descoperi iubirea care ar fi putut sa ramana neobservata. In singuratate, vor intelege si vor respecta iubirea care a plecat. In singuratate, vor putea hotari daca merita sa se roage ca ea sa se intoarca, sau daca vor trebui sa-si ingaduie unul ceiluilalt sa-si urmeze calea. In singuratate, vor invata ca a spune “nu” nu inseamna intotdeauna lipsa de generozitate si ca a spune “da” nu este intotdeauna o virtute. Si cei care sunt singuri acum sa nu se lase niciodata speriati de cuvintele diavolului, care spune:”Iti pierzi timpul”. Sau de cuvintele, inca si mai puternice, ale capeteniei diavolilor:” Nu esti important pentru nimeni”.

Energia Divina ne aude cand vorbim cu ceilalti, dar ne aude si cand stam linistiti, in tacere, privind singuratatea ca pe o binecuvantare. Si in aceasta clipa lumina Sa lumineaza tot ce se afla in jurul nostru si ne face sa vedem cat suntem de necesari si ca prezenta noastra pe Pamant are insemnatate pentru lucrarea Sa. Si, cand ajungem la aceasta armonie, primim mai mult decat am cerut. Iar celor care se simt coplesiti de singuratate trebuie sa le amintim: in clipele cele mai insemnate ale vietii vom fi intotdeauna singuri.

Precum copilul cand iese din pantecul femeii: nu are a face cati oameni sunt in jurul sau, el trebuie sa hotarasca daca va trai. Precum artistul in fata operei sale: pentru ca lucrarea sa fie intr-adevar buna, el trebuie sa taca si sa asculte doar vocea ingerilor. Asa cum noi ne vom gasi intr-o zi in fata mortii, nedorita de oameni: vom fi singuri in cel mai insemnat si temut moment al vietii noastre.

La fel cum Iubirea este conditia divina, singuratatea este conditia umana. Si amandoua convietuiesc in buna pace pentru cei care inteleg miracolul vietii.”

Profitati din plin de momentele de singuratate, ele sunt benefice pentru a va pune in ordine gandurile.