Azi este ziua mea

Cui trebuie să îi cer voie să mă sărbătoresc? În primul rand, mie. M-am împărţit în atâtea sarcini – personale, profesionale, amicale…nici nu le mai ştiu rândul si toate sunt prioritare!

Am o agendă în poşetă, un planner pe calculator, alerte periodice pe telefon. Nici dacă printr-un inexplicabil accident ar dispărea toate acestea nu aş scăpa de sarcinile pe care mi le-am fixat! Pentru simplul motiv că în mintea mea rulează neîncetat un soft pe post de asistent personal.

Parcă îl şi văd, varianta masculină a unei secretare, cu părul bine gelat, spilcuit, îngrijit până în vârful unghiilor, cum îşi ridică sprânceana pe deasupra ochelarilor: "la ora x ai cutare mesaje de preluat, y emailuri de citit etc etc etc".
Evident că nu-mi pot strica imaginea profesionistă şi responsabilă în faţa asistentului personal (unii cred că îl denumesc ironic "conştiinţă"…ce invenţie!).

Aşadar, ce e de făcut? Personal nu vreau să devin o workaholică pentru că nu agreez dependenţele de nici un fel. Nu accept nici să trag chiulul de la îndatoririle mele, că apoi o să am nevoie de energizante şi apoi (cine ştie?) de calmante.

Cu siguranţă nu am timp şi nervi pentru o depresie, iar conflictele cognitive nu sunt pe placul meu. Dar vreau ca azi să fiu eu prioritatea de pe agendă. Azi vreau să fiu în prim plan şi îmi voi cere drepturile. Sunt femeie independentă şi puternică sau doar gura e de mine?!

Azi, şi nu mâine, vreau să mă tratez frumos, să îmi acord atenţie, să surâd, să mă distrez, să strălucesc. Ca o femeie normală ce sunt, îmi doresc să fie ziua mea, nu a altcuiva. Ziua în care mă simt bine, de-a dreptul specială. Sunt propria mea şefă şi azi îmi dau liber din serviciul grijilor de tot felul, pentru că este o zi festivă. Este ziua mea!

Nici măcar nu trebuie să plec de unde mă aflu, să mă stresez cu aranjamente, invitaţii, meniuri etc. Oriunde voi fi, voi primi tot ce viaţa îmi aduce azi în dar. Poate să fie aşa cum vrea ea, imprevizibilă. Oricum eu voi aştepta cu urechile ciulite foşnetul ambalajului în care va decide să îmi livreze cadourile şi mă voi bucura de ce îmi scoate în cale. Nu sunt pretenţioasă, sunt optimistă. Cine m-ar putea opri? E ziua mea!

Ceilalţi pot avea impresia că azi e o zi ca toate celelalte: merg la muncă, la cumpărături, la masă, la diverse întâlniri. Ce nu ştiu ei este că eu merg oriunde cu sentimentul că mă aşteaptă ceva special. Că azi toate dorinţele se împlinesc. Şi ştii care e cel mai fain lucru ? În această zi nu îmbătrânesc nici măcar un minut, dimpotrivă. Cireaşa de pe tort este sentimentul meu de împrospătare!

Azi e ziua mea, deci pot să scriu pe mess alt status decât @work. O să scriu "La mulţi ani!". Azi vreau şi pot să port lenjeria aia scumpă, pe care o ţin în întunericul sertarului, pot să mă machiez fistichiu, ca o divă, pot să beau în cinstea mea un cocktail super-colorat în pauza de prânz şi diseară să-mi scot în public, fie şi pentru o singură oră, rochia mea "de ocazii"!

Pot să o sun pe verişoara mea din Noua Zeelandă şi să o întreb cum e vremea, să-mi dăruiesc măcar o călătorie imaginară până acolo. Pot să fac o seară de karaoke cu prietenii, ce contează că suntem în mijlocul săptămânii? Azi nu gătesc, nu spăl vase, nu îmi pasă decât să o sărbătoresc pe tipa asta care face zilnic atâtea lucruri de îmi stă mintea în loc şi cu care toţi sunt obişnuiţi să le facă pe toate, pentru că e superfemeie.
 
Nu mă voi simţi egoistă pentru că îmi acord o pauză, pentru că mă simt bine, pentru că mă răsfăţ. Pentru că, din când în când, la intervale potrivite, merit să fie şi ziua mea. Şi cine doreşte, e invitat să o serbeze cu mine.