Zoe – de unde sare iepurele

Dupa o tacere lunga am raspuns:

• Zoe: – Da, te astept la adresa X.

Pana a ajuns la mine deja capul imi bubuia de la atatea ganduri: de ce sa ma vada in halul asta (ragusita, cu febra, transpirata)?; nici macar nu-l cunosc, daca e un obsedat sexual?; poate as mai putea totusi sa contramandez totul.

N-am apucat sa ma mai gandesc la prea multe scenarii pentru ca a sunat soneria. Era el, incarcat cu diferite pungi pline cu fructe, mancare, pastile si ceaiuri. Mi-a zis sa nu ma deranjez, si-a croit drumul spre bucatarie si a inceput sa pregateasca totul: ceaiul, masa, pastilele.

S-a apropiat de pat si mi-a luat temperatura (deja eram impresionata de calitatile lui de infirmier). Mi-a spus ca banuieste ca am deja temperatura 37 si ca cel mai bine ar fi sa raman sub patura. Eram uluita, consternata si nu putea sa zic nimic. Ma uitam al el si ii analizam fiecare miscare, era precum o mama grijulie fata de copilul ei bolnav. Si ca tot a venit vorba de mame, nici propria mea mama nu cred ca avusese vreodata grija de mine in asa fel. Eram impresionata si in acelasi timp foarte atrasa de el.

M-a obligat sa beau un ceai, chiar daca eu deja muream de cald si eram foarte transpirata. Mi-a schimbat hainele, iar eu in ameteala mea credeam ca tot ce vrea e sa ma vada dezbracata. N-a schitat niciun gest.

A ramas peste noapte, mai mult treaz, decat adormit si a avut constant grija de mine: m-a invelit, mi-a schimbat tricoul ud si m-a tinut in brate toata noaptea.

< Zoe cea barbata cedase… si-a dat seama ca de fapt nu avea nevoie de un barbat pe care sa-l conduca, ci mai degraba de unul care sa o protejeze (cu toate ca ea poate sa-si poarte singura de grija!), sa-i fie alaturi cand ii este greu (cu toate ca ea se descurca in orice situatie!) si mai ales de un barbat care sa o conduca pe ea… >

Continuarea aici. 

Citeste mai multe articole despre Zoe aici .