Zoe – de unde sare iepurele

La prima vedere am crezut ca e un copil, zambea la toata lumea si era foarte sociabil, mereu pus pe glume. M-a abordat cu o privire si a fost de ajuns. In urmatoarele zece minute ne aflam pe canapeaua din lounge-ul unde avea loc evenimentul si discutam de mama focului de parca ne cunosteam de cel putin zece ani.

Totul ne-a venit foarte natural, orice subiect fie el cat de delicat, ni se parea o joaca de copii. I-am povestit lucruri pe care ma juram ca nu le voi spune nimanui niciodata.

Timpul a zburat atat de repede, incat atunci cand m-am uitat la ceas era deja cinci si jumatate dimineata… unde fugise timpul? Si mai ales de ce eram eu atat de draguta si deschisa cu un strain? Eu care am avut intotdeauna grija sa nu ma pun pe tava in fata nimanui, mai ales in fata unui barbat. Ii consideram pe toti lipsiti de sare si piper si nu reuseam sa am o convesatie suculenta cu niciunul, drept pentru care, discutia noastra nu dura mai mult de jumatate de ora (cu indulgenta si apel la bunele mele maniere).

Pentru cateva clipe am ramas indiferent la orice remarca, gest al lui. Incercam sa ma abtin, sa nu par atat de interesata de el, ma jucam cu el. M-am ridicat si i-am spus ca eu trebuie sa plec, era tarziu, iar eu trebuia sa ma trezesc devreme. A fost surprins, dar s-a purtat destul de normal, n-a spus nimic, m-a sarutat pe obraz si mi-a soptit ca i-ar placea sa ne mai vedem. I-am luat telefonul din buzunar si mi-am introdus numarul. Am plecat fara sa zic nimic.

Dupa cateva telefoane (trecuse o saptamana) am decis sa-i raspund, era ora patru, eram racita, nu reusisem sa ma ridic din pat toata ziua. Nici macar cafeaua nu o bausem, sa nu mai vorbim de mancat… I-am raspuns.

• El: – Buna! Ce faci?
• Zoe: – Nimic interesant (am raspuns eu cu o voce ragusita si stearsa).
• El: – S-a intamplat ceva?
• Zoe: – Nu, doar ca nu ma simt prea bine, cred ca e o raceala blestemata.
• El: – Ai nevoie de ceva? Un ceai, un medicament, un infirmier?

In acel moment imi treceau o mie de ganduri prin cap: cum sa-l invit la mine?; oricum nu ma simteam prea bine si nu aveam chef de companie, asa ca probabil prezenta lui m-ar fi enervat cumplit; dar totusi cineva care sa ma ajute ar fi fost ceva trimis din cer (mai ales ca toate prietenele mele erau plecate la Londra la un congres… asa se spune mai nou la shopping in masa).