Terapia geloziei

In doi

Terapia geloziei

Vorbeam intr-un articol precedent despre modul in care este receptata gelozia. Sa ne fixam acum asupra unei stari care merita o atentie speciala – cea in care gelozia devine un subiect si este considerata un simptom al cuplului. In acest caz, ne putem gandi la un tratament.

Personal, nu cred ca se poate autovindeca dar este parerea mea. De ce nu cred ca se poate autotrata? Pentru ca este o situatie relationara. Presupune o relatie, in afara unei altei persoane, gelozia nu are sens. Mai precis presupune un triunghi. In cazul invidiei putem sa vorbim despre doua persoane. Cand e gelozie avem nevoie de un triunghi.

Tratarea geloziei pleaca de la caracterul sau inconstient, este irationala. Ca urmare, vom vorbi despre o modalitate de lucru care are in vedere inconstientul si nu o pregatire pentru controlul geloziei care este o modalitate inconstienta. Avem nevoia de o cale de acces la inconstient. Calea este reprezentata de asociatiile libere si de vise. A spune lucrurile liber, a exprima continuturile asa cum apar in mintea unei persoane este o modalitate. Daca lasam lucrurile libere, vom ajunge sa vorbim despre un trecut, despre o istorie si despre o repetitie permanenta a geloziei.

Dar mai este un aspect important si decisiv. Nu exista niciodata „numai” gelozie. Gelozia va fi mereu un simptom care insoteste o suferinta si nu este suferinta insasi. Ca vorbim de anxietate, ca vorbim despre depresie sau despre alte probleme, gelozia va fi un insotitor fidel al celui care cauta cu atentie ceea ce se intampla in sufletul unei persoane. Ca este vorba de gelozie fata de alti pacienti, ca este vorba despre gelozie in forma relatiei din familia de origine sau de prietenii partenerului, mereu va exista si gelozie.

Acest aspect al insotirii cu alt simptom ne va face sa ne concentram mai curand pe ceea ce se intampla in sufletul unei persoane care este pornita sa fie geloasa. Cand gelozia devine un simptom dominant, atunci vom vorbi despre o problema de cuplu. Dar, cu putina atentie, in spatele geloziei vor fi alte probleme.

Gelozia poate sa fie o forma de aparare impotriva depresiei. Gelozia are multa energie, crizele de gelozie sunt modalitati de energizare a unui psihic depresiv care, astfel, reuseste sa fie activ, dinamic, sa iubeasca. In acest caz, am putea sa ne centram pe depresie si secundar pe gelozie. Odata cu disparitia starii depresive, vom constata ca nu gelozia a disparut ci starile de cearta presupuse de ea.

Ma intorc si subliniez ca vindecare nu presupune absenta crizelor ci faptul ca ele nu mai sunt necesare, nu mai apar. Acest lucru este valabil pentru orice tip de suferinta. In mod obisnuit, procesul de vindecare este neobservabil – se intampla in decursul timpului si nu mai apare ca atare. Acest proces este important in timp.

Daca ar fi sa dau un sfat inutil gelosilor acesta ar fi – faceti istoria geloziei voastre si poate veti constata ca se pierde in timp. Poate este necesar sa vedeti ceea ce se intampla cu voi, atunci cand sunteti gelosi. Faceti- va timp si incercati sa va amintiti ce ati simtit atunci cand ati fost gelosi. Putina atentie asupra propriilor stari, o sa va surprinda. Desi nu cred ca acest articol va ajuta pe cineva, cred ca mai multa atentie asupra propriei persoane este binevenita de cele mai multe ori.

Terapia geloziei

Gelozia este o poveste veche si asta e dureros in primul rand. Este vorba si despre excludere dar cum sa nu te simti exclus cand simti astfel de lucruri? Pentru ca sentimentul excluderii exista de mult timp. Un mod de abordare este pentru situatiile in care ceea ce se neaga este discontinuitatea relatiilor. Ce inseamna acest lucru? Ca sunt perioade de timp in care celalalt nu este prezent fizic dar ramane prezent interior.

Aceasta prezenta interioara nu este suficienta in asemenea cazuri. Vreau, totusi, sa atrag atentia asupra unui lucru important – eu ma refer la anumite situatii pe care le putem descrie ca fiind gelozie, acestea nu sunt valabile in toate cazurile posibile. As vrea sa aveti urmatoarea perspectiva cand vorbim despre gelozie – ca un anumit moment al unei relatii face ca gelozia sa fie vazuta intr-un anumit fel. Sa ne gandim la o pereche care nu poate locui impreuna dintr-un motiv sau altul. Pentru ei gelozia poate sa fie o forma de a-si exprima dorinta si neputinta intr-un mod evident. Eu va propun acele situatii care sunt dificile din punct de vedere psihologic si care permit unei persoane sa actioneze. Insist pe aceste situatii pentru ca eu, cu ele ma intalnesc, in mod preponderent.

Daca spunem ca gelozia vine din trecut este un punct, cel mai probabil corect. Dar daca lasam situatia astfel nu vom avea o explicatie ci o scuza. „imi pare rau ca sunt gelos / geloasa dar nu e vina mea, e din trecut, scuze” pare sa fie discursul unei asemenea situatii. Fara a incerca sa va propun o perspectiva terapeutica, cum se trateaza sa ne gandim cum ar trata un cuplu in absenta unui psihoterapeut, unui al-3-lea.

Principala functie este transmiterea reciproca. Adica, in cazul in care cuplul reuseste sa vorbeasca despre asta, este bine sa o faca. Dar cum? In primul rand comunicarea nu este un sir de cuvinte. Are nevoie de un mediu si de o motivatie. Intr-un anumit moment credeam ca daca isi propun sa vorbeasca despre asta, acest lucru este suficient. Acum, mi se pare ca este nevoie de un context real. Ce este un context real? In opinia mea este un motiv suficient de puternic pentru a aparea tendinta de a vorbi. Acest „suficient” poate sa fie, de exemplu – o spaima.

„Ne-am certat si lucrul asta m-a speriat”. In acest context real insa apare o asociere interesanta – daca se vorbeste, atunci se actualizeaza spaima. Pentru a scapa de spaima se renunta la tendinta de a vorbi despre aceasta. Acest moment este, intr-un anumit fel, singurul controlabil. Cu putina autoobservatie, o persoana poate sa vada propria dorinta de a vorbi cu partenerul despre lucruri care o ingrijoreaza. Este un avantaj in acest lucru – se vorbeste despre gelozie dar se transmite si spaima. Evident, ca acest lucru va avea repercursiuni. Partenerul daca suporta spaima celuilalt se va integra iar cei doi vor putea vorbi. Daca partenerul nu poate suporta spaima celuilalt si se va inspaimanta si el atunci va aparea tendinta spre cearta, renuntare, fuga etc.

Dar reactia comuna va aduce in prim plan modul de functionare al lor. Daca spaima e comuna, asa a fost mereu. Iar gelozia va deveni o forma de manifestare a spaimei in legatura. Adica, acest cuplu inspaimantat nu are un continator. Imaginati-va un copil al acestui cuplu care face ceva ce produce spaima. El va fi, la randul lui, pierdut in aceasta lume de spaima. Iar spaima care exista si in gelozie va fi transmisa mai departe. Avem un joc al oglinzilor care face ca cei doi sa se sperie sau nu. Intrebarea esentiala ramane daca voi va speriati de ceea ce se petrece in cuplul vostru. As vrea sa mai subliniez inca ceva – o relatie de cuplu este una profunda. Temele sale se exprima si in vise si in cumpararea de mobila. Daca gelozia e o tema importanta, ea apare si in vise si in comportamentale obisnuite. Putina atentie este necesara acolo unde gelozia e vazuta ca o problema.

Mai este o abordare posibila dar o voi lasa pentru a incheia aceasta serie dedicata – este vorba despre utilizarea celor apropiati, a parintilor. Este o abordare mai dificila si care poate parea complicata dar sa nu uitam ca fiecare cuplu este si produsul intalnirilor parintilor celor doi.

Psihoterapeut Claudiu Ganciu



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou