Statutul de amanta
In doi
“Femeile au nevoie de un motiv ca sa insele – barbatii n-au nevoie decat de un loc unde sa se intample asta“, spune intelepciunea populara. Intr-adevar, se pare ca barbatul este predispus genetic la poligamie. Scopul sau genetic este sa se inmulteasca, iar sansele cresc o data cu numarul partenerelor.
In viziunea nevestelor de pretutindeni, amantele au o imagine asociata cu cea a vrajitoarelor din trecut. Si din punctul acestora de vedere ar fi de preferat ca ele sa aiba aceeasi soarta.
Decizia de a deveni sau nu amanta apartine fiecarei femei, care trebuie sa fie constienta de riscurile si urmarile posibile unui astfel de pas – numar limitat de drepturi, izolarea de catre societate, riscul unor conflicte si dispute directe cu familia oficiala.
Ea trebuie sa umple golul existent in viata de familie. Astfel, trebuie inteles ca rolul de amanta nu este nici pe departe unul usor. Uneori sunt blamate, uneori sunt intelese. Regula de aur pentru o amanta este discretia.
In general, amantele se bucura doar de momente traite intens, asta pentru ca putine sunt cazurile cand barbatii respectivi aleg sa-si paraseasca caminul pentru a cladi unul nou. De multe ori, ele nu isi aleg statutul de amanta, ci ajung amante din iubire. Iubesc si se simt iubite.
Amanta este o victima colaterala. Pana la urma… nu scrie pe fruntea nici unui barbat ca are sotie si copii. Deci, vinovatul este el. Nu amanta pentru ca il are pe vino-ncoa si nici nevasta pentru ca nu mai are o silueta de invidiat.
Tentatii exista la orice pas, atat pentru barbati, cat si pentru femei. Insa cat la suta dintre femei aleg sa aiba amant? Putine.
In definitiv, viata este o lupta. Invinge sotia sau invinge amanta. Uneori, costurile luptei sunt atat de mari incat nu se mai merita victoria sau batalia in sine. Barbatilor le place ca femeile sa se lupte pentru ei. De fapt… si femeilor le place ca barbatii sa se lupte pentru ele. Este o traire care da o stare de bine, fie ca o recunoastem sau nu.
