Sentimente sau chimie?
In doi
Noi le spunem “fluturasi in stomac” – cercetatorii le spun “vasopersina” si “serotonina”. Noi ii spunem “dragoste cu nabadai” – dar ar putea fi nimic mai mult decat o lupta intre cortizol si oxitocina (hormonul stresului si hormonul fericirii).
Oamenii de stiinta au remarcat ca atunci cand oamenii sunt indragostiti, creierul lor este mai putin activ decat in alta situatie – cum ar fi, de exemplu, cea a prieteniei obisnuite.
De asemenea, partile creierului active in procesul "iubirii" sunt altele decat cele activate in cazul altor stari emotionale, ca frica sau mania. Aceleasi portiuni "lovite" de dragoste ale mintii noastre sunt insa responsabile pentru sentimentul curajului si genereaza euforia produsa de consumul unor dorguri cum ar fi cocaina.
Cu alte cuvinte, mintile celor indragostiti nu arata ca cele ale oamenilor cu trairi puternice, care trec prin stari emotionale deosebite, ci mai degraba ca ale unor consumatori de substante halucinogene: dragostea implica aceleasi mecanisme neuronale care sunt activate in procesul adictiei.
Helen Fisher, cercetatoare la Unversitatea Rutgers, sugereaza ca dragostea e disponibila in 3 variante:
- amorul-pasiune
- dragostea romantica
- parteneriatul de lunga durata
Exista bineinteles si variante hibrid sau de tranzitie dar, in principiu, cele 3 tipuri reprezinta fenomene separate, cu propriile sisteme emotionale si motivationale si cu propriile caracteristici… chimice.
Amorul-pasiune
Amorul-pasiune are ca ingredient de baza pornirea sexuala. Jim Pfaus, psiholog la Universitatea Concordia, in Montreal, spune ca reactiile organismului dupa o partida de sex pasional sunt asemanatoare cu cele induse de opiu. Apar modificari chimice importante, inclusiv cresterea nivelului de serotonina, oxitocina si vasopresina si opioizi endogeni (echivalentul anatomic natural al heronei).
Dragostea romantica
Cel de al doilea tip este dragostea romantica, numita si iubire obsesiva sau, in limbaj comun, indragostire. O stare de sprit caracterizata prin sentimente de exaltare si ganduri obsesive legate de obiectul afectiunii.
Este o stare cu totul deosebita de simpla dorinta, care permite oamenilor sa lege legaturi puternice. Unii cercetatori ne sugereaza ca aceasta stare mentala are trasaturi neurochimice comune cu faza maniacala a afectiunii maniaco-depresive.
Cercetarile doamnei Fisher au demonstrat, totodata, ca pattern-ul comportamental al indragostitilor este identic cu cel provocat de Sindromul Obsesiv Compulsiv (OCD – Obsessive Compulsive Disorder), provocat de valorile scazute ale serotoninei. Dragostea romantica, ne asigura dr. Fisher, este una dintre cele mai puternice impulsuri din lume, mai puternica chiar decat foamea. O data pornita, ea nu mai poate fi stavilita nici macar de o injectie cu serotonina.
Parteneriatul de lunga durata
Al treilea tip, atasamentul de lunga durata, permite parintilor sa puna bazele unor legaturi durabile, necesare pentru intemeierea unei familii si cresterea copiilor. Dr. Fisher caracterizeaza aceasta stare prin sentimente de calm, securitate, confort social si comuniune emotionala.
Fiind independente, aceste 3 sisteme pot actiona simultan – cu rezultate deseori periculoase. Concluzia doamnei Fisher este una pesimista: "Nu am fost construiti pentru a fi fericiti, ci pentru a reproduce".
Speram ca macar poetii, in laboratoarele lor, sa ajunga la concluzii mai incurajatoare…
sursa: www.oxytocin.org
