Mama barbatului sau barbatul mamos
In doi
Exista un mit conform caruia e bine sa ai baieti. Unii sustin ca, pentru a duce numele mai departe, altii pentru ca baietii sunt mai puternici. Se stie ca baiatul este atasat mai mult de mama, in timp ce fata este atasata de tata. Acest lucru il observa fiecare dintre noi.
Multe femei au probleme de genul asta, cand si-ar dori ca sotul sa discute cu ele, iar el fuge la mama. Este important de stiut ca fiecare vine in relatia de cuplu cu o istorie personala si fiecare are o relatie speciala in felul sau cu parintii lui. Dar uneori incapacitatea unuia dintre parteneri de a se distanta de familia, de origine poate duce la destramarea cuplului. Mai important decat ca fuge la mama este ce anume gaseste acolo? Ce anume il sperie? Care sunt discutiile in urma carora se refugiaza in cuibul parintesc? Comunicarea poate face minuni in acest caz, insa doar daca el este capabil sa comunice.
Cunosc indeaproape o astfel de poveste. Am trait-o chiar eu. Am locuit un an de zile impreuna cu barbatul cu care trebuia sa ma casatoresc. Apartamentul lui era „usa in usa” cu cel al parintilor lui. In fiecare seara de la munca mergea prima data la mama lui, uneori ea il mai astepta si cu masa, manca acolo, iar eu ma simteam frustrata pentru ca mi-ar fi placut sa manance acasa, sa mancam impreuna. Dupa ce mi-am exprimat aceasta dorinta, lucrurile intr-adevar s-au schimbat.
Dupa cateva luni a mai aparut o noua problema, din punctul meu de vedere. Incepusem sa ma simt urmarita. Cum plecam de acasa „mama soacra” venea in vizita in lipsa noastra (avea cheie de la apartament). Gaseam lucrurile mutate de la locul lor si simteam ca intimitatea imi este violata. Poate parea ca exagerez, dar credeti-ma, era foarte obositoare situatia. Cand imi exprimam punctul de vedere, el imi spunea ca nu are ce sa faca, ca daca ii spune ceva… ea se va supara. Si atunci ramaneam eu cea suparata!
Tot mama era cea care platea facturile si ii cumpara mancare pentru micul dejun (pentru ca micul dejun il luau impreuna – el pleca mai devreme decat mine de acasa). De parca noi impreuna nu am fi putut face aceste lucruri.
Refuza sa facem impreuna multe lucruri de genul asta pentru a nu o supara pe mama lui. Cu timpul mi s-au adunat multe frustrari. Ca totul sa fie si mai cumplit pentru mine, incepuse sa-i ia (in lipsa noastra) hainele din cosul de rufe si sa i le spele. M-am simtit oribil. Controbaia in toate rufele noastre murdare pentru a i le alege pe ale lui sa i le spele. E greu sa convietuiesti cu un barbat mamos, iar pentru mine a fost chiar imposibil. Si astfel, s-a incheiat povestea noastra! Nu a mai contat iubirea si atasamentul. Am cedat in favoarea mamei lui.
