Iubirea ca sacrificiu de sine

In doi

Iubirea ca sacrificiu de sine

A trai numai pentru celalalt si a-l ajuta doar pe el sa isi implineasca visele se poate dovedi nu doar riscant (in cazul in care relatia nu mai functioneaza), dar si sursa de frustrare pentru persoana care se lasa mereu pe un plan secund.

Iubirea din perspectiva femeilor

Femeile, in special, asociaza de multe ori iubirea cu sacrificiul de sine. Dupa semnarea contractului de casatorie si luarea unui nume nou, sub care se simte ocrotita, femeia pune interesele cuplului deasupra celor personale. Pana intr-un punct este chiar indicat sa cunoastem compromisul, sa nu fim absorbiti doar de propriul eu, ci sa stim si sa ne canalizam energia in alte scopuri.

Multi dintre noi vorbim ca si cum beneficiarul principal al dragostei este persoana care primeste. Fara indoiala ca multi dintre noi traim sentimente minunate cand credem ca suntem iubiti. Totusi, in realitate, beneficiarul principal este persoana care simte dragostea.

iubirea ca sacrificiu

Multi vad iubirea ca “fara de sine”. Cand iubim, noi simtim o experienta emotionala fantastica si benefica. Primitorul isi “ia” dragostea. Multi nu fac asta. Chiar si atunci, partenerul estimeaza numai ce crede el sau ea ca celalalt experimenteaza. Totusi, persoana care simte si exprima iubirea are o experienta extatica garantata.

Cu cat iubim mai mult, cu atat avem un beneficiu mai direct. Cand nu iubim, aceasta nu ne da experienta dragostei. Astfel, numai noi insine ne privam. Cand ne retinem de la a primi dragostea, noi facem astfel numai fiindca vedem ca fiind necesar sa avem grija de noi, sa fim in siguranta, printre altele.

De obicei, aceasta siguranta este bazata fie pe iubirea ca exemplu de nevoie, fie ca exemplu de sacrificiu.



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou