Dragostea nu poate sta in colivie

In doi

Dragostea nu poate sta in colivie

Poate vreodata pasarea fericirii o sa poposeasca pe umarul tau. Nu te repezi sa o inchizi intr-o colivie, de spaima ca nu se va mai intoarce daca ii dai drumul. Tocmai aici sta incercarea.

“Miracolul iubirii este ca aduna universul in jurul unei fiinte care te incanta, oroarea iubirii este ca aduna universul in jurul unei fiinte care te inlantuie”, constata Pascal Bruckner, in “Hotii de frumusete”. Neincrederea te impinge uneori la acte necugetate, ratiunea se intuneca lasand loc fricii. Frica de a nu fi indeajuns iubit, frica de a nu fi lasat in urma, singur.

La un moment dat, miturile si prejudecatile din jur ne infesteaza inima si ajungem sa credem ca nu putem fi fericiti decat intrand in posesia persoanei iubite. Uneori, semnarea unui act de proprietate este si el de ajutor, insa ceea ce omul face, tot el poate desface. Sa spui “Da” in fata oamenilor nu valoreaza niciodata cat un “Da” soptit in fata sufletului iubit. Iar acolo ajungi doar cand inima ti-e cu adevarat deschisa si iti poarta pasii pe drumul cel bun.

Pasarea fericirii vine la tine si tu te grabesti sa o inghesui dupa gratiile unei colivii? Poate fi cea mai aurita colivie, tot inchisoare se numeste. Primeste-o cu inima deschisa, dar ai grija sa o pastrezi asa, caci sufletul dragostei nu poate straluci in captivitate.

Un Frankenstein al slabiciunii se ascunde in aceasta colivie, un monstru care iti va devora fericirea inainte sa iti dai seama. In inima se petrec adesea tragedii nevazute si nebanuite de celalalt, care insangereaza sentimentele pe nedrept. Durerea este cu atat mai mare daca, imaginandu-ti-o mereu, o chemi la realitate. Nefericirea ia forma ca si creatie a propriei tale frici.

Inteleg ca frica ne poate impinge sa facem si sa spunem lucruri aproape abominabile, harpii nascute din tenebrele mintii noastre. Pe persoana iubita se proiecteaza niste umbre ale propriilor noastre temeri. Cele mai mari crime din dragoste ranita incep chiar inainte ca minciunile si compromisurile sa se intample cu adevarat.

Pune increderea in fata, fara sa-ti fie frica. Fara incredere nu vei fi mai mult decat Orfeu care si-a recuperat iubita din infern si apoi a pierdut-o pentru ca nu a crezut in realitatea prezentei sale. La fel de usor poate sa dispara si magia dragostei.

Ai incercat vreodata sa prinzi muzica in pumni? Cu ce te alegi din incercarile desarte? Cu asta vei ramane incercand sa inlantui fericirea si s-o pastrezi la dispozitia ta, ca pe o balerina ce se invarte mecanic intr-o cutiuta muzicala. Si apoi, ce poate fi mai trist decat sa auzi in fiecare zi triluri fara vlaga a ceva ce a fost odata balada dragostei?

Urechea iti va deveni treptat indiferenta. Si chiar si sufletul tau se va plictisi de melodia pe care o aude repetandu-se tot mai plictisitor, tot mai stins, tot mai nedefinit. Cum sa-ti mai poata canta, cand tu o transformi in obiect de decor? Mai degraba moare. Mai degraba da-i tu libertatea de care are nevoie.

Orice libertate implica si riscuri. Uneori pasarea fericirii va alege sa zboare de la tine, spre alte zari de unde rasuna alte cantece. Poate ca o va chema alt suflet insetat, dar dispus sa ii pretuiasca libertatea. Si, cand se va hotari sa zboare, nici macar gratiile aurite a ceea ce devine colivia singuratatii in doi, nu o mai pot opri.
 
Din libertate se naste libertatea. Tocmai aici este incercarea.



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou