Divort, despartire, resemnare

In doi

Divort, despartire, resemnare

Exista perioade in care vedem si auzim despre foarte multe casatorii, dar la fel exista perioade in care auzim despre foarte multe divorturi. Motivul pentru care se casatoresc oamenii nu ridica probleme precum ridica faptul ca cei doi se despart.

Insa, dimensiunea morala a divortului sau a oricarei despatiri nu mai are prestigiul de altadata. Este, intr-adevar un esec pentru multi, insa nu mai reprezinta o tragedie pentru nimeni.

Sentimentul cel mai acut in orice despartire este cel al pierderii: afectiunii, increderii in tine si in celalalt, stabilitatii sentimentelor, planurilor si sperantelor. In Codul Familiei, divortul e definit ca "desfacerea casatoriei atunci cand, din motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila".

Despartirea in sine este o realitate foarte complexa la fel cum este si iubirea. Intr-un articol, Aurora Liiceanu povestea despre o discutie cu un prieten care sustinea ca „persoana de care te desparti e ca un depozit in banca. Depui acolo, mereu, cate ceva din tine: experiente, ganduri, gesturi, stari, sentimente, bucurii, spaime, impresii, deziluzii, proiecte, sperante, aspiratii. Dar banca a dat faliment si nu mai exista. Nu-l mai poti accesa pentru ca pur si simplu nu mai este”. Explicatia este foarte buna! Si pentru oricare dintre noi care a trecut printr-o astfel de experienta sunt convinsa ca termenii folositi sunt familiari.

Femeia insa a evoluat si nu se mai complace intr-o casatorie care nu-i mai ofera confort psihic si nici o multumire sufleteasca doar de dragul de a fi casatorita sau pentru ca are copii… Ea are cariera, o personalitate puternica si nu se mai teme de „gura lumii”.

In acelasi timp sunt persoane care sustin ca, o femeie desteapta nu se desparte pentru ca „unul mai bun nu mai gaseste, iar altul ca el nu-i mai trebuie”. Este o vorba plina de haz, insa nu este solutia rezolvarii nemultumirii, cu toate ca, pare a fi o resemnare inteleapta uneori. Inainte de a lua o astfel de decizie, aceea de a te desparte, sufletul tau e plin de contradictii si de zbucium.

Cred ca, nu exista persoana care sa se fi despartit de cineva fara sa incerce sa gaseasca solutii pentru rezolvarea impasului. Impasul de multe ori nu poate fi rezolvat, pentru ca, cel de langa tine nu simte nemultumirea si descurajarea ta, pentru ca refuza sa vada realitatea din sufletul tau si se ascunde sau se minte ca, ai doar un moment de suparare care va trece. Exista si categoria celor care ar fi de acord cu despartirea insa prefera sa nu fie ei cei care iau o astfel de decizie.

De aceea, de multe ori, credem ca, prin divort o sa ne recuperam libertatea si percepem acest moment ca pe unul de izbavire. Insa, divortul de pe hartie nu coincide intotdeauna cu divortul afectiv! In primele luni de dupa despartire, singuratatea poate deveni, intr-adevar greu de suportat.

Tot Aurora Liiceanu spunea ca: „fantoma singuratatii, intr-o lume plina de femei si barbati reprezinta consensul intre descurajantii si incurajantii despartirii”. Insa, o noua etapa se va  produce, cea a divortului, a despartirii afective. Si cu timpul, intelegi ca asta presupune o poveste de dragoste incheiata, un sfarsit ce poate aduce cu sine un nou inceput… si, poate ca pana la urma povestea se va termina cu „au trait fericiti pana la adanci batraneti”!

„Daca sotii ar fi trait separat, numarul casatoriilor care rezista ar fi fost mult mai mare” (Nietzsche)

“Barbatii se casatoresc pentru ca sunt obositi; femeile din curiozitate. Femeile sunt dezamagite, dar si barbatii.” (Oscar Wilde)



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou