Compromisul: intelepciune sau greseala?
In doi
Cate dintre noi nu am fost invatate de mamici celebra chestiune cu “asa cum il inveti asa il ai”. Si nu era vorba despre copii, ci despre soti si iubiti. Stratagema de de baza e sa nu lasi nimic de la tine, cu adagiul “fara scuze care sa te acuze”.
Nu m-am mai straduit la fel de tare sa fac lucrurile sa mearga, printr-un compromis continuu care respecta metoda mizeriilor ascunse sub pres. Nici nu am mai asteptat, ca o reprezentanta a inaltei aristocratii feminine, sa mi se astearna lumea la picioare fara ca eu sa misc un deget. Am descoperit cat de importanta e sinceritatea si autenticitatea, ca mai bune decat stratagemele sunt discutiile deschise, animate nu doar de dorinta altruista de a-i fi celuilalt de folos, ci si de dorinta egoista de a-ti fi tie bine.
Ca o relatie merge numai si numai atunci cand te face sa te simti "in parametri", nu sacrificata, nici regizoare, nici stapana.
Discutati despre tot ce vi se intampla, lasati de la voi, dar numai atat cat va lasa inima voastra, nu inima care bate numai pentru el.
Altruismul exagerat este naiv, la fel ca egoismul orb. Ambele il tin pe celalalt la distanta, indepartandu-va in acelasi timp de voi insiva.
