Compromisul bata-l vina

Traim pana la un anume punct cu ideea ca cel de langa noi trebuie sa ne ia cu bune si cu rele, fara a incerca sa ne schimbe. Dar… multe relatii se destrama. Se rup inevitabil pentru ca deseori uitam ca noi trebuie sa ne modelam, deci sa ne schimbam oarecum pentru a putea convietui cu cineva. Multi privesc asta ca pe un compromis sau tot ca pe o forma de tranformare fortata. Cei mai intelepti, insa, inteleg ca e vorba doar de o alta incercare de a fi fericiti. Nu exista potrivire perfecta, nu exista iubire sau iubit ideal, si numai noi putem face ca ceea ce traim sa dureze.

Schimbarea, dusa pana la compromis, poate fi insa, pozitiva sau negativa in orice fel de relatie, mai ales intr-o poveste de dragoste. Atata timp cat ceea ce schimbam nu ne face sa ne pierdem identitatea, nu ne lezeaza gandurile si modul de viata, compromisul este bun, pentru ca ofera libertate si armonie celui de langa noi.

Este nevoie, insa, de multa diplomatie pentru a stii cum sa se  faca un compromis, de a stii cum sa se aleaga intre ceea ce e de schimbat si ceea ce nu e de lasat. Ambitia sau orgoliul nemasurat nu fac bine nimanui, cu atat mai mult unor oameni care se iubesc.

Secretul ar fi ca fiecare sa stie cand e timpul ca el sa faca un compromis mai mare sau mai mic pentru a putea trece de o perioada grea sau pur si simplu pentru a aduce un zambet pe fata partenerului. Exista insa situatii in care unul iubeste cu mult mai mult decat celalalt.  

Si atunci, tocmai cea care ne impinge la fapte marete, iubirea, ne poate face sa gresim . Pentru ca "compromis" e un cuvant greu, cu granite fine si greu de perceput ,iar ce putem crede ca facem in numele "iubirii" sa fie de fapt o mare greseala ce ne va duce la despartire. Lucrurile pe care le permitem, peste care trecem cu usurinta doar pentru ca noi iubim si vrem sa ne pastram statutul in continuare raman undeva in trecut si adancesc frustrarile noastre din prezent sau viitor. Acestea nu vor duce decat la o instrainare sau la o tristete in doi peste care unii trec cu dificultate, dar in care altii aleg sa traiasca pe mai departe.

Exista insa un compromis care nu ar avea ce cauta intre doi oameni pentru simplul fapt ca el leaga doua persoane care de fapt nu se iubesc. Relatiile de iubire aparenta se bazeaza cel mai des pe compromis. Superficialitatea unora depaseste limita bunului simt si atunci compromisul se cuibareste in sanul acestor relatii ca o pastila revigoranta. De multe ori insa nimic nu poate "imbraca" genul acesta de parteneriate si compromisul este atat de evident incat nici nu se mai vorbeste despre el.

Si oamenii singuri pot face compromisuri atunci cand aleg sa se dedice carierei doar pentru a nu se mai lasa raniti sau atinsi de iubire. Multi vin dupa relatii esuate , cu sau fara compromisuri, si aleg o singura cale pentru a-si uita trecutul. Pentru ei exista insa o vindecare pentru ca dragostea nu te intreaba de vrei ori nu vrei. Vine si te acapareaza, vindecandu-ti chiar si cele mai adanci rani.

Odata aparut in vietile noastre, compromisul ne poate aduce si lucruri bune, dar ne poate face sa regretam ca l-am acceptat ca arma. Trebuie sa stim sa il folosim si sa spunem stop atunci cand noi devenim o unealta pentru el.