4 cauze ale dependentei afective
In doi
Se spune ca, in dragoste, vom obtine numai ceea ce, in inconstientul nostru, credem ca meritam, si nimic mai mult. Adesea, ne este teama sa recunoastem si sa ne exprimam nevoile pentru a nu deveni dependenti. Si, totusi, tocmai aceste nevoi ascunse si negate creeaza dependenta.
Daca nu ne recunoastem nevoile de stima si de iubire, de a ni se acorda atentie, si daca nu cerem, prefacandu-ne ca noi niciodata nu avem nevoie de nimic, riscam sa-i pierdem chiar si pe cei care erau dispusi sa ne ajute.
Daca suferim intr-o relatie, este poate din cauza tendintei noastre inconstiente de a cauta emotii traite in copilarie; este vorba de sindromul de repetitie. Sa ne amintim ca nu trebuie sa evitam sa intram intr-o relatie cu o persoana care ne place fiindca ne este teama de necunoscut sau de esec.
Psihologul american Colette Dowling considera ca femeilor le-ar fi teama in forul lor interior sa fie independente si ca ele sunt crescute nu pentru a fi libere, ci dimpotriva, pentru a fi dependente. Aceeasi cercetatoare a descoperit faptul ca in cazul femeilor, ambitiile personale dispar de indata ce incep sa-si imparta existenta cu un barbat; ele cauta sa isi satisfaca o nevoie intensa de a li se acorda atentie, asteptand ca ceva din exterior, si anume barbatul, sa intervina pentru a le schimba viata. Este ceea ce ea a numit “complexul Cenusareasa”.
Cauzele dependentei:
1. Angoasa singuratatii
Ne detemina sa ne cramponam de oricine putem, preferam sa fim cu cineva decat sa fim singure. Nevoia imensa de dragoste ne arunca in bratele primului venit si astfel acceptam orice relatie, oricat de nesatisfacatoare ar fi ea.
2. O imagine de sine scazuta
Determina un pattern (model) comportamental care il are in centru pe celalalt, iar persoana in cauza cauta sa il faca pe celalalt fericit minimalizand dorintele si asteptarile proprii.
3. Teama de a fi parasite
Datorita faptului ca suferim daca am fost parasite de multe ori, determinand o carenta afectiva importanta si o lipsa de incredere in propria persoana si in calitatile detinute.
4. Complexul salvatorului
Este vorba de un mecanism compulsiv prin care incercam cu tot dinadinsul sa vindecam si sa ne salvam partenerul impotriva vointei acestuia, el nedorind sa se schimbe. Sa mai spunem ca acest complex poate determina printre adeptii lui si o utilizare perversa a cunostintelor lor in materie de psihologie. Acestia isi vor petrece mai mult timp analizand problemele celuilalt, manifestand un interes mai mic pentru propria persoana si dezvoltare personala.
Persoanele dependente se “agata” de partener, preferand sa vada viata prin ochii celuilalt. Acest mod de a percepe lucrurile nu este benefic relatiei de cuplu. In conditiile in care cei doi se cunosc suficient de bine pe sine ( si reciproc) si au o relatie bazata pe dragoste, respect, incredere, pot evolua impreuna si experimenta un sentiment puternic de apartenenta!
