3 stadii ale iubirii

In doi

3 stadii ale iubirii

Nevoia de a iubi si de a fi iubit este nevoia careia i se acorda, de obicei, importanta. Ea acopera domenii foarte vaste: nevoia de iubire pentru Dumnezeu, pentru cei apropiati, nevoia de dragoste parinteasca, de dragoste sexuala, nevoia de recunoastere si de apreciere, nevoia de a primi sau de a oferi tandrete, nevoia de dragoste pur si simplu, de a avea relatii intime, deschise, fara interdictii cu ceilalti, cu partenerul de viata, cu un prieten, cu parintii sau cu copiii. De asemenea, ai nevoie sa fii recunoscut in diferite grupuri.

Pentru a fi iubit trebuie sa ajungi neaparat la o anumita stima fata de tine insuti, sa te iubesti, sa te apreciezi, sa te simti puternic, autonom si totodata sociabil, capabil de a fi in frunte si de a reusi in ceea ce iti propui. Este esential, inca de cand te nasti, sa fii dorit, sa primesti caldura, mangaiere….

Renumitul psiholog Andre Moreau vorbeste despre trei stadii ale iubirii.

1. Primul stadiu coincide cu o CAUTARE a sexualitatii, de la pubertate si pana la douazeci sau douazeci si cinci de ani. Mai intai apare perioada autoerotica a descoperirii satisfactiilor pulsionale. Tanarul si tanara doresc sa intalneasca un interlocutor care sa reflecte cat mai fidel posibil imaginea ideala pe care fiecare si-o doreste despre barbat sau despre femeie.

2. A doua etapa este numita de Andre Moreau, FUZIUNEA sau simbioza. Coincide cu mariajul clasic din societatea noastra. Cautam un partener pe gustul nostru, care sa raspunda aspiratiilor noastre si pentru a incepe cu el o relatie pe care o vrem stabila, durabila, unica, fidela, privilegiata. Nu ne intereseaza decat persoana celuilalt printr-un atasament exclusiv. Este perioada monogamiei, a fidelitatii. “Te iubesc. Ma iubesti, ne vom iubi toata viata. Nu iubesc pe nimeni altcineva. Iti voi ramane fidel(a) pentru totdeauna”. Aceasta perioada este exaltanta, plina de bogatie sentimentala, spirituala. Fiecare este coplesit de existenta celuilalt. Vreti sa faceti totul impreuna, sa mancati impreuna, sa dormiti impreuna si, daca se poate, chiar sa munciti impreuna. Este timpul logodnei, al lunii de miere…Poate dura mult timp, toata viata, dar nu pentru toti. Numai pentru foarte putine persoane. Aceasta perioada de fuziune se intinde de la 20 la 40 sau 50 de ani. Ea acopera timpul cuvenit cresterii copiilor. Cei doi petrec tot anul impreuna, merg impreuna in vacanta si exclud oarecum lumea exterioara.

3. In sfarsit, vine ultima etapa, cea a AUTONOMIEI in sexualitate. “Candva, credeam ca la numeroase cupluri ea apare la 40 sau 50 de ani. Ea tinde insa sa apara mai devreme cu cativa ani. Aceasta schimbare se face, fara indoiala, in favoarea evolutiei sexuale, a libertatii obtinute printr-un control mai bun al nasterilor. Cuplul aproape ca a incheiat procesul de educatie a copiilor, iar interesul amoros pentru partenerul de viata are tendinta de a se estompa. Se instaleaza o anumita deprindere, pentru unii incepand din primii ani de viata in comun, iar pentru altii cativa ani mai tarziu, dar in general dupa varsta de 40-50 de ani. Este varsta celei de-a doua sanse: pot sa-mi “retraiesc” viata, ceea ce era candva condamnat devine din nou posibil…imaginabil”, sustine psihologul.



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou