Valoarea dragostei

De cativa ani, aceeasi goana febrila dupa cadouri, aglomeratie de conjunctura, datoria de a darui si pe deasupra, stres.  Stresul celor singuri care se straduiesc sa-si fabrice la repezeala un cuplu. Stresul cuplurilor care se straduiesc sa para fericite si implinite, stresul suplimentar in drumul spre casa, cu un cadou luat in fuga de la statia de benzina.

Publicitatea agresiva si ridicola insoteste sentimentul apasator. Se creeaza o tensiune prin "obligatia" sociala de a sarbatori dragostea prin cumparaturi menite sa indulceasca inima partenerului. Nu actul de a darui dovezi de dragoste, ci felul in care o facem, ne departeaza de sensul original al sarbatorii.

Nostalgia dupa sarbatori autentice se traduce azi intr-o deprimanta lipsa de semnificatie. Ziua Indragostitilor din calendarul catolic trece cu tavalugul peste Dragobete, dar nu coloratura religioasa strica sensul sarbatorii, ci aceea comerciala.

Cei care invoca dragostea in aceasta zi, se vara sub umbrela sfantului Valentin. Stim cu totii – sau credem ca stim – povestea celebrului protector al indragostitilor, dar in realitate vorbim de o afacere sentimentala mult mai aproape de instinctele primare.

Ziua de 14 februarie, in Roma antica, era o sarbatoare a primaverii, o paralela intre lumea animalelor (“logodna pasarilor”) si societate. Printre alte obiceiuri, barbatii alergau goi prin cetate, lovindu-i pe trecatori cu bete. Femeile intindeau palma pentru a primi loviturile, cu credinta ca le va ajuta la o nastere usoara. Sarbatoarea era fie in cinstea zeului Pan, fie a lupoaicei-simbol al Romei.

In galeria cu zei, exista o zeita special insarcinata cu dragostea, Venus, ea insasi o femeie plina de pofte si de anxietati. Cupidon, alta zeitate pagana si versata in ale dragostei, haladuia printre muritori, intepandu-i in inima. In evul mediu, fetele si baietii jucau un fel de loterie a perechilor, prin care deveneau un cuplu pe parcursul anului, cel putin cu numele, barbatii fiind datori sa isi protejeze partenerele.