Un nou an… aceeasi poveste?

Drumul spre centru

Un nou an… aceeasi poveste?

Nu de putine ori am privit artificiile de Revelion, fascinate, ganditoare, facandu-ne parca un plan pentru fiecare explozie de lumina. Ne gandeam cu nerabdare cum anul ce vine va schimba tot ceea ce nu merge in viata noastra.

Sau cum ni se vor deschide noi usi, iar dorintele noastre se vor indeplini de la prima pana la ultima.

Ne gandeam pline de entuziasm cum o simpla noapte dintre ani va avea un cuvant de spus in viata noastra, ne va impulsiona sa obtinem ceea ce poate nu am putut. Am privit de si mai multe ori noul an ca pe o oportunitate fantastica de a o lua de la capat, de a incepe ceva, finaliza altceva si planui o sumedenie de lucruri.

Din pacate, euforia unei nopti marcata de luminite, confeti si sampanie, trece a doua zi, moment in care viata ta ramane la el ca in momentul in care ai decis sa faci mari schimbari si o groaza de planuri.

Se pare ca totul a ajuns sa fie numai o afacere: rochie noua, pantofiori asortati, coafor, manichiura… etc. Sume colosale pe rezervari la restaurant sau sejururi la munte. Toate acestea din dorinta de a face mare sarbatoare din venirea noului an… sau trecerea vechiului an?

Sau poate acea singura seara din an ne da ocazia sa ne simtim puternice, sa credem ca vom schimba lumea numai si numai pentru ca ne dorim acest lucru, iar vointa ar trebui sa fie suficienta. Sunt vise frumoase, dorinte realizabile sau vorbeste sampania in locul nostru?

Fara a da dovada de cinism sau pesimism, doresc sa combat ceea ce toata lumea pare sa adore: o clipa in care un alt an isi face aparitia prin calendare, an in care pierdem si castigam, iubim si suferim, ne imbolnavim si ne vindecam, progresam dar si gresim sau esuam lamentabil. Facem tot ceea ce ne permite conditia umana si ne place acest lucru… sau il detestam.

De ce uitam toate gandurile de la inceput de an? De ce batem in retragere la doua secunde dupa ce intreaga lume era la picioarele noastre? De ce nu este Revelionul in fiecare zi pentru noi, de ce nu sarbatorim fiecare zi a vietii noastre cu acelasi fast si respect ca in aceasta singura noapte?

Asta da dorinta pentru 2008: sa fim bucuroase ca savuram fiecare clipa, indiferent daca e vorba de fericire sau agonie, caci toate sunt sentimente pe care le traim la intensitate maxima, iar cand le simtim asa de vii, stim ca traim cu adevarat!



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou