Toate dorintele sus

Drumul spre centru

Toate dorintele sus

Cat de “Sus” ori “Departe” sau cat de mult indraznesti sa deschizi aripile pentru a zbura spune multe despre tine (oricine ai fi). Spune cum privesti viata si cum te raportezi la ea, dar mai ales cum te raportezi la tine. Cat de inclestat tii pumnul cu dorinte sau cat de liber le lasi sa calatoreasca in lume? Cat se intind orizonturile tale?

Intotdeauna am preferat sa aleg vise mari, dorinte pline (nu care sufera insa de grandomanie), pentru ca e ca si cum m-as antrena pentru cursa de 3000 m, fiind perfect apta si pentru cea de 1500. Ca si cum as scrie poezii intregi din care aleg uneori, la intamplare, o singura strofa.

Am observat multi oameni care spun “e bine si asa”, desi “asa” descria conturului unei vieti care nu-i implinea. Altii considera acest act de moderatie o virtute: “nu e bine sa te intinzi mai mult decat iti este plapuma”, “nu e bine sa vrei prea mult”. Oare, asa o fi?

Fiecare e liber sa-si traiasca gandurile si sentimentele in aceasta viata asa cum doreste. Daca cineva simte ca vrea “atat”, atunci e perfect, insa daca limitarea vine pentru ca ii este frica sa intre in ring, atunci … jocul devine rutina: fara scop, fara bucuria victoriei… un joc vazut ca un spectator. Si asta se simte. In fiecare secunda traita.

Prefer sa ma arunc pe o saltea a dorintelor cat mai sus, deoarece si in clipele in care am testat dorinte moderate, nu am simtit “diferenta”. Pretul era acelasi: “timpul” si nici nu eram rasplatita pentru faptul ca vroiam mai putin. Si atunci, de ce sa rasfir timpul din clepsidra jucand la foc aproape stins, prefacandu-ma ca e in acord cu mine diluarea de visuri.

Dar acest articol nu e o foaie de jurnal. E despre libertate: libertatea de a vrea, de a fi capabil si de a-ti asuma faptul ca in tine poate traiesc dorinte care din varii motive ti se par azi imposibil de creionat in realitate. Dar maine? Nu le spune “nu”. Poate o solutie ar fi sa te uiti la ele. Sa le privesti in ochi. Direct. Cu responsabilitate si curaj. Cu siguranta s-ar descoperi o portita salvatoare care te-ar face sa te simti mai bine. E ca si cum ai respira din nou bine dupa o lunga raceala.

Cred ca in fiecare om exista un cufar cu dorinte … unele vechi si neimplinite. Si totusi inca actuale. Care iti mai spun ceva. Bineinteles cufarul are o cheie ruginita. Lipsita de utilitate. Cu o doza de ganduri optimiste si cu vointa s-ar putea gasi alte modalitati de a deschide cufarul, de a retrai viata cu intensitate, cu pofta nebuna.

Vad in jurul meu, din ce in ce mai des, oameni care-si sterg de praf dorintele, le aseaza intr-un loc mai fruntas, le pun la lumina. De ce? Pentru ca ele inca mai conteaza. Pentru ca ii definesc. Pentru ca vor sa opreasca nevralgia iscata dintr-o dorinta netratata. Vor sa opreasca infectia nepasarii. Vor sa traiasca liber.

Illustration made by Ionut Radulescu

Forum Mayra: “Dorinte“.



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou