That’s amore

Cum se manifesta? Cum recunosti iubirea de sine? Este recomandabila sau dimpotriva? Putem explora cateva dintre cele mai intalnite aspecte ale iubirii de sine, fara sa omitem faptul ca, in fiecare caz particular, exista o varietate de nuante  diferite.

Nu e usor de catalogat cum se manifesta iubirea de sine si-probabil ca- cea mai mare amagire este atunci cand tu insati ai cazut in cercul inchis al iubirii de sine, fara sa iti dai seama. Prin definitie, implica o doza nemasurata de egoism, insa inselarea apare atunci cand egoismul este bine disimulat. Pe un om vanitos, infumurat, egocentrist si impodobit cu toate celelalte „perle” ale iubirii de sine il recunosti usor, dar il si eviti. In schimb, pentru a castiga admiratia, aprecierea si chiar iubirea celorlalti, practicantul iubirii de sine se deghizeaza cu precautie intr-un om normal.

Daca el nu poate iubi, ar trebui sa nu iubeasca nimeni, cand el nu se poate bucura- nici ceilalti sa nu se bucure. Pana la urma, daca iti folosesti energia pentru a-i face si pe ceilalti sa sufere, de ce crezi ca poti fi iubit pentru asta?

Si astfel ajungem sa gasim raspuns si la ceea de-a doua intrebare.

Cand ceea ce crezi, ce simti, ce vrei – este adevar absolut, indiferent de ceilalti, de parca lumea ar trebui sa se sincronizeze la nesfarsit cu tine- that’s amore.

Cand ceri mereu, fara sa oferi la randul tau, pentru ca te-ai obisnuit sa crezi ca meriti si nici prin cap nu-ti trece ca iubirea celorlalti nu se castiga si nu se pastreaza usor – that’s amore.

Cand crezi ca numai tu ai dreptate, ca nu poti gresi, ca esti chiar subapreciat si ceilalti ar trebui sa faca eforturi sa fie macar la degetul tau mic, sa te recunoasca drept exemplu de excelenta si de performanta, inzestrat cu minunate si felurite virtuti – that’s amore.

Un om lipsit de intelegere, un om care judeca aspru pe oricine in afara de propria persoana, un om care nu poate ierta, nu poate ajunge nici la iubirea autentica.