Tema de reflectie (nr.3)

Sa fie vorba de o neintelegere, de o insuficienta intelegere sau de faptul ca am capatat o opacitate de neinteles fata de iubire?

Subiectul continua sa fie unul dintre cele mai controversate. Incepand cu scrieri mai vechi decat timpurile, precum Biblia, se tot vorbeste despre el. Chiar si in timpurile moderne, cand oamenii cred mai usor in valori concrete si palpabile, cand succesul se masoara in diversi parametri si iubirea este una din dorintele plasate undeva in coada topului…

Dintre reflectiile unor oameni influenti, am ales din nou doua viziuni apartinand unor sfere diferite. Din punctul de vedere al filosofului, iubirea se vede intr-un fel, iar din punctul de vedere al etnografului si sociologului mentionat mai jos, capata alte valente.

"Iubirea este de fapt mila de sine proiectata asupra altuia sau uitarea de sine care se inalta pe o prealabila constiinta a eului propriu. Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti. Deci mai intai cunoaste-te si iubeste-te, daca vrei sa te deschizi catre altul" (G.Liiceanu, Usa interzisa).

"Sa iubesti un copac, o floare, un copil, o femeie, sa iubesti pamantul aspru si cerul boltit albastru, sa iubesti totul, chipuri si sensuri, totul: joc, cantec, lumina, jocul si armonia cosmica, sa iubesti indeosebi omul, fratele tau, bun sau ticalos, tare sau slab, sa-l iubesti pe Dumnezeu cu puterile tale insutite peste fiinta ta legata de pacat. Cine nu iubeste, nu are simturi;toate ferestrele, de la firicelul de iarba, la steaua ce clipeste linistea departarilor, i se inchid" (E.Bernea, Indemn la simplitate).

Din punctul vostru de vedere, cum se vede iubirea? Mai are valoare in ziua de azi? Ce valoare dati iubirii?

Astept cu interes raspunsurile voastre: faceti-le publice pe forum sau trimiteti-le la adresa raluca.ionescu@mayra.ro.

Multa inspiratie!