Sa stingem lumina

Putem urmari relatia somnului cu psihicul nostru analizand putin varstele. Debutezi in viata prin a dormi cea mai mare parte a zilei. Somnul te ajuta sa cresti mare. Cand esti deja maricel, nu poti dormi fara un cantec de leagan sau fara povestea de somn usor.

Pe masura ce cresti, noptile au tendinta sa devina tot mai albe, nu mai vrei sa pierzi niciun moment dormind. Sunt atatea de descoperit! Cand tineretea incepe sa ramana usor, usor in urma, ar trebui sa incepi sa te culci o data cu gainile, caci a doua zi te asteapta o gramada de lucruri de facut. Dar undeva pe drum, am strecurat in bagaj ideea ca somnul este o pierdere de timp.

Nu sunt greu de inteles atitudinile fata de somn intr-o societate in care timpul se scurge altfel, la o varsta la care studiile sau cariera sunt primordiale. Tinem atat la treburile noastre incat am dori sa renuntam la somn, daca organismul ar permite. Nedreptatea care i se face somnului este inutila.

In lipsa lui, cu o minte obosita, lucrurile se fac mai greu si consuma mai mult timp. Pe terment lung, ignorarea si amanarea somnului se dovedesc o pierdere destul de serioasa. Supra-solicitarea, stresul, extenuarea sunt doar cateva dintre dobanzile ce trebuie platite dupa amanarea repetata a datoriei fata de propriul psihic.

Un somn bun, odihnitor, te ajuta sa vezi lumea cu alti ochi. Explicatia nu este deloc babeasca:  problemele nu se rezolva peste noapte, ci creierul are ocazia sa se relaxeze, crescandu-i astfel sansele de a se petrece un moment de iluminare (momentul "aha!"). 

Chiar si o perioada aparent scurta de 15-45 de minute ajuta la odihna cerebrala si fizica. Vorbim de “un pui de somn”, nu de un ciclu intreg. In mijlocul unei zile aglomerate, este ca o fereastra deschisa spre o padure inverzita, unde nu se aud decat pasari si fosnetul frunzelor. Te intorci din mica escapada ca si intinerit.