Romgleza
Drumul spre centru
“Mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim”, suna ca un vers desuet pentru multi, iar aparatorii puritatii lingvistice se imputineaza pe zi ce trece. Prin portile parasite isi face intrarea o pasareasca de toata frumusetea, in care engleza ocupa loc de cinste.
In vorbirea cotidiana, alaturi de cuvintele uzuale ale limbii materne se strecoara- tot mai agresiv in ultimul timp- hibrizi si importuri straine, majoritatea, termeni din engleza. Nu mai este o noutate ca in cultura populara contemporana si-a facut loc o specie ciudata de vorbitori, utilizatorii unui limbaj ce poate fi denumit generic “romgleza”.
La un moment dat devine evidenta tendinta de a integra cuvintele uzuale ale limbii engleze in vorbirea noastra curenta iar fenomenul nu este inexplicabil. Primul argument este ca ne situam in contextual globalizarii si, prin urmare, ne indreptam spre uniformitatea unui limbaj universal. Iar la nivel specific national, nu ne este strain faptul ca anii postrevolutionari au facut loc invaziilor occidentale in toate domeniile, inclusiv in cel lingvistic.
In timp ce unii termeni sunt inevitabil si universal acceptati (cum altfel ai putea sa-i spui “managerului”, de exemplu?), unii s-au impus in Romania si datorita unei culturi organizationale prea firava pentru a-si crea jargonul propriu. Tot felul de termeni din mediul de afaceri, din cel educational sau din IT, se impun in uzul frecvent si sunt vehiculati intre specialisti, din motive de eficienta si economie de timp.
Restul, care nu este absolut necesar comunicarii intre specialisti, se situeaza in aria placutului, a deliciului pentru nou si a nonconformismului aparent, cum este de exemplu sa fii “cool” sau “underground”. Mai ales cand trendsetterii decreteaza ca pari mai interesant folosind limbi straine (adesea papagaliceste si nejustificat de redundant), iar intelectualii romani nu se mai sinchisesc sa se lupte in lupta dreapta cu “fashion”, cu “shopping”, cu “lifestyle” si cu tot neamul lor.
Unii termeni adoptati se integreaza fara probleme, altii dau batai de cap. Nu toti se scriu la fel cum se pronunta. Sa fie “site” sau “sait”? Cum altfel mai poti pronunta “CV”? Altii provoaca dileme psihosociale. Este mai bine “assistant manager” decat “secretara”? Dar “trainer” decat “formator”? Sa fie “ok” sau “in regula”? Romgleza suna mai bine pentru ca ne ofera iluzia unui loc in lumea celor civilizati. Fara sa ne dam seama, ne auto-situam- si in domeniul lingvistic- pe o pozitie inferioara.