Puterea de a iubi

Multi spun ca au patit-o, ca li s-a facut iubirea ferfenita si inima bucatele. Si cu toate astea, ramane o nevoie permanenta in sufletul nostru, tanjim cu totii dupa iubire, fie ca o marturisim sau nu. O putem renega oricat, iubirea ramane o coordonata fundamentala a fiintei, fie ea moderna sau conservatoare, urbana sau nu, educata sau mai putin scolita. Este nucleul sufletului nostru.

Iubirea este prin sine insasi o putere, nu o slabiciune, probabil cea mai mare putere pe care o are la dispozitie fiinta umana. Firesc este sa iubim, pentru ca sufletul nu isi poate gasi fericirea in alte preocupari.

Dar daca este asa de simplu, de ce nu suntem toti in stare sa iubim? De cele mai multe ori, pentru ca ne handicapam singuri. Pornind de la felul in care suntem educati si inspirandu-ne de la societatea in care traim, avem toate sansele sa ratam implinirea. Mai mult, suntem supusi riscului de a nu intelege ce inseamna de fapt iubirea.

Cine ne impiedica sa atingem iubirea? Noi insine. Prin alegerile pe care le facem. Respingand ceea ce ne spune sufletul si inghitind nedigerate gandurile si vorbele altora. In momentul in care suntem pregatiti sa aplicam propriul discernamant, se poate sa fim deja prea indoctrinati de miturile urbane, de stereotipurile populare si de prejudecatile celor din jur.

Multi dintre noi nici macar nu mai incercam sa iubim asa cum simtim, pentru ca avem deja o educatie in acest sens, stim cum ar trebui si cum nu ar trebui sa fie iubirea, ce ar trebui sa simtim si cand, la ce trebuie sa ne limitam, ce sa evitam etc. Nu judecati viata prin experienta celorlalti. Iubirea nu este suferinta.

Daca auziti oameni care scuipa si calca pe iubire, nu ii bagati in seama. Sunt cei carora le este frica si isi imbraca frica in hainele violentei, indiferentei studiate, insensibilitatii auto-invatate. Nu sunt cel mai bun exemplu. Daca un om a facut o alegere gresita- fuga de iubire – nu inseamna catusi de putin ca sunteti condamnati la aceeasi alegere, la aceeasi ratare.
 
Ce poate fi mai dureros decat sa treci – cu ochii larg deschisi, dar complet orbi- pe langa iubire? Sa fie chiar in fata ta, la o intindere de mana, si totusi sa nu o poti simti, sa nu o poti atinge.