Printre tarabe si sarbatori

Presimt ca si anul acesta se intoarce in forta invazia sezoniera de kitschuri. Cu totii ne plangem si deplangem situatia actuala, insa-ca prin farmec- tarabele pline de maruntisuri fara gust continua sa se goleasca in timp record.

Ce inseamna pana la urma kitsch? Bunul simt ar trebui sa reactioneze instinctiv in prezenta lui, insa normalizarea kitsch-ului poate sa induca in eroare pe multi. Asadar, este kitsch daca poti bifa pe lista urmatoarele:

Facut de mantuiala
Ieftin si ca pret si ca executie
Impopotonat- abundenta de detalii tipatoare, menite sa ia ochii
Imitatie de prost gust dupa un obiect frumos
Lipsit de valoare artistica
Omiterea sau executarea grosolana a unor detalii, in graba de a produce la norma, de dragul profitului
Cel mai des- este un produs in serie, dar si daca este unicat, cu pretentii artistice- se da de gol prin aspectul comercial, facut sa satisfaca o nevoie imediata.

Daca ar fi doar o problema sezoniera, parca as mai inchide ochii, insa nu exista “doar”, ci pur si simplu ESTE o problema. Punct. Daca nu s-ar manifesta si in restul timpului- in limbaj, comportament, produse, servicii, stil de viata- nu ar aparea nici de dragobete, martisor, Paste etc. Acolo unde se sarbatoreau traditii, azi se improvizeaza tarabe in cel mai pur spirit comercial.

Vrei sa sarbatoresti dragostea? Iti coasem repede o perna in forma de inimioara de plus! E si practic si frumos. Nu esti convins ca o sa placa? Pune-i un diminutiv si iubita va reactiona corespunzator: “pernuta”, “inimioara”, “papusica”, “ursulet”, “puisor” etc. Avem brelocuri, zorzoane, aur si argint, tinichea – tot ce poftesti!

Unde se manifesta de fapt kitsch-ul? In capul nostru. In lipsa de cultura si de valori. Variantele superficiale propuse de tele-shopping nu constituie lectii de cultura. Simtul frumosului- daca nu este innascut- se poate educa. Prin lectura, prin muzica, prin spectacole, nu prin emisiuni tv, reality-show-uri si tabloide.

Cu regret constat ca in vocabularul si in vietile noastre cuvintele “a fuseri” si “fusareala” nu sunt niste necunoscute. Le practicam zi de zi.  A maslui, a imita prost si a nega autenticul risca sa devina trasaturi nationale.

Cu toate astea, eu sunt optimista. Pe de-o parte pentru ca a inceput ofensiva tinerilor care pretuiesc originalitatea si fac lucruri artizanale destul de dragute, cu mult potential de a deveni chiar exemplare pe viitor. Pe de alta parte pentru ca, primavara in sine, revarsata cu generozitate in fiecare frunza si floare, in cer si in soare, peste tot in jurul nostru, va fi un model de frumusete adevarata pentru cei care doresc sa il accepte.