Poveste fara sfarsit

Oamenii nu au rezolvat inca problema sincronizarii varstei cronologice cu cea psihica. Stim cu totii din experienta ca anii din buletin nu reflecta si nivelul de maturitate al posesorilor. Cand ii spui cuiva ca are minte de copil, poate fi un compliment, dar adesea este o jignire mascata la adresa inteligentei sau comportamentului sau, la lipsa lui de responsabilitate sau la viziunea ingusta asupra vietii.

Asa cum exista batrani care traiesc tinereste, la fel sunt si tineri care uita sa se mai bucure de clipa prezenta, sub sacii de greutati pe care viata ii sileste sa ii poarte in spinare. Mai mult decat atat, frica de necunoscut biruie mintile deja inspaimantate: ce urmeaza, ce urmeaza? Acum sunt tanar si frumos, dar maine? Apar ridurile, chelia, celulita, protezele…Unii cred ca e preferabil sa mori tanar (in plina glorie), altii se agata cu dintii de viata.

Numarul celor terifiati de greutatea vietii si de sfarsitul ei tragic creste treptat,  insa nu realizam lipsa de firesc a acestei dorinte, care este tolerata si acceptata,  pana la normalizare. Aceiasi oameni care declara ca trebuie sa traim clipa se sperie iremediabil de faptul ca si clipa trebuie sa treaca, altfel am ramane impietriti intr-un prezent continuu.

Nemurirea este o solutie aparenta la una din falsele probleme ale secolului si poate chiar ale istoriei. Dintre o viata scurta (70-80 de ani) dar implinita, si una fara de sfarsit… ce ati alege?
 
Cine vrea sa traiasca vesnic? Anne Rice, in “Cronicile vampirilor” isi imagina existenta unei fiinte nemuritoare-vampirul, condamnata sa nu aiba sfarsit. Obtinuse – cu un anumit pret – nemurirea, insa si asa se plictisea. Nici asa existenta nu avea farmec.

Lasand la o parte fictiunea, merita sa ne intrebam daca nu cumva, depasind pragul existentei trupesti, nu ne mai asteapta totusi ceva? Sunt multi care intreaba in gluma sau cu dispret: "visezi la nemurirea sufletului?".

O existenta lipsita de constiinta sufletului este una cu mari sanse de ratare. Inchei tot cu o vorba inteleapta, tradusa de prin alte limbi: “Nu avem un suflet, suntem un suflet. Avem un corp”.

Foto: FlickR