Post festum

Drumul spre centru

Post festum

Au trecut sarbatorile, s-au digerat cozonacii si sarmalutele, s-au desfacut cadourile. Si totusi, unde este acel sentiment de implinire cu care se presupune ca ar trebui sa ramanem?

Ne plangem ca timpul trece nefiresc de repede, ca nu avem timp de familia si de valorile proprii, dar lasam microbii lacomiei moderne sa ne infesteze existentele.

Lacomia ocupa mai mult loc decat am crede si -mai ales- nu ne lasa spatiu si pentru alte sentimente. Din pacate, in loc sa ne intoarcem la sensul initial al sarbatorilor – sa-l purificam, lasam sa se acumuleze furie si energie negativa: ca o contra-reactie au aparut deja cativa mosi distructivi (precum cel din cartea lui Pascal Bruckner- Pazea, se-ntoarce Mos Craciun!  sau din filmul american Santa’s Slay – un fel de Psycho al mosilor. Acestea par niste indicii ca in constiinta colectiva se contureaza o atitudine de angoasa fata de figura traditionala a Craciunului.

Lacomia face ca zeci de brazi naturali sa fie degeaba taiati si aruncati cu indiferenta cand negustorii nu scot pretul cerut. O armata de zombie marsaluieste pe strazi, goleste rafturile fara de sfarsit, petrece zile intregi facand naveta intre bucatarie si masa festiva. Din lacomie, mancam si Craciunul cu fulgi cu tot.

Cu ochii lipiti de televizor, in caruselul imaginilor seducatoare, invocam sunete, mirosuri, senzatii care sa ne aduca inapoi Sarbatorile. Spiritul lor ni-l aducem cumva aminte din copilarie. Cetele de colindatori poposesc tot mai rar pe la anumite usi: se inghesuie la usa vreunui palat urban, cu sperante la retributii financiare. Slujbele de Craciun anunta venirea Domnului la radio, tv si chiar Internet, insa nu ajung pana la inimile oamenilor.

 



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou