Pe-aici nu se trece!
Drumul spre centru
Mai tineti minte “Tara, tara, vrem ostasi”- jocul copilariei, cand ne imparteam in doua tabere si, atunci cand tabara noastra era amenintata, ne prindeam cu totii de maini si tineam strans, sa nu razbeasca nimeni dincolo de “granita” noastra?
Se spune “Cunoaste-ti limitele si nu inceta niciodata sa incerci sa le depasesti.” Mai usor de zis, decat de facut, caci limitele au si ele rolul lor, acela de protectie. Ne protejeaza impotriva posibilelor rani (de exemplu, orgoliu ranit), dar in acelasi timp ne departeaza de ceea ce ne dorim. Limitele ne trag inapoi. In momentul in care atingem granitele zonei de confort, ne tragem inapoi, exact ca atunci cand eram mici si ne apropiam prea tare degetul de flacara.
Atunci, cum poti merge mai departe fara teama? Esential este sa incepi din interior, exersandu-ti constant increderea in tine. Cu credinta poti misca si muntii care se inalta in fata ta, pe un ecran mental, incercand sa te intimideze. Nu uita ca de fapt tu esti mereu persoana care dicteaza unde trebuie trasata limita. Asadar tot tu poti sa stabilesti noi idealuri care sa te ajute sa fortezi limitele, chiar si numai cu putin. Simplul fapt ca incerci poate fi una dintre cele mai mari recompense.
Pana una alta, daca esti unul din fostii “ostasi” care tineau tare zidul in fata dusmanilor, mai slabeste din cand in cand stransoarea si lasa limitele sa cedeze.