Nu trebuie. Vreau!
Drumul spre centru
“Trebuie sa duc gunoiul.Trebuie sa merg la serviciu. Ar trebui sa ma distrez. Trebuie sa ma casatoresc.” In orice limba inveti, “trebuie” este unul dintre verbele aflate intr-o categorie speciala, cu alte reguli si care de obicei se invata pe de rost. Fara sa bagam de seama, regulile lui se extind nebanuit de adanc in viata noastra.
In schimb, “vreau” implica o puternica dimensiune constienta si o responsabilitate asumata. De aceea, respectarea unui exercitiu activ al vointei este primul pas catre independent mentala si presupune inlocuirea unui obicei care ti-a fost inoculat cu unul pe care il accepti de bunavoie, o miscare in beneficiul personal.
Nu vom incerca sa ne imbatam cu apa rece: de niciun obicei prost nu se poate scapa in totalitate si asta il include si pe “trebuie”. Dar nici nu este nevoie de o excludere absoluta a acestuia, atata timp cat putem pastra un echilibru benefic. Sa-l folosim, de pilda, la formularea unor chestiuni marunte precum “trebuie sa iau paine pentru micul dejun” si sa-l pastram pe “vreau” pentru lucruri esentiale care ne influenteaza viata la o scara mai mare.
Nu exista cu adevarat obligatii, atata timp cat avem puterea de a decide pentru noi insine. Pana la urma, nici “trebuie” nu exista, daca tu nu vrei.