Liceenii 2008

"Barbatii nu merita sa suferi pentru ei. Ii intereseaza numai sexul. Nu are sens sa te complici. Cel mai bine e sa le raspunzi cu aceeasi moneda". Imi explica cum au decurs relatiile ei "serioase":

Cu Mihai a dus o viata nebuna – petreceri, experiente de tot felul. Se credeau suflete pereche, pana cand el a inselat-o cu cea mai buna prietena.

A doua relatie a fost cu un tip mai mare, care a mintit-o de la inceput. In noaptea in care s-au despartit a baut atat de mult de disperare, incat a ajuns la spital in coma alcoolica.

Ma uit la ea cu atentie. Nu braveaza, nu pare ca incearca sa ma impresioneze. Desi as putea sa-i fiu aproape mama, imi vorbeste ca de la egal la egal. Suntem intre femei, vorbim despre experientele noastre de viata, despre Ei. Nu pot sa imi explic atitudinea ei prin "maturizare", pentru ca nu despre asta este vorba. Daca Maria are ceva prematur, e vorba despre suferinta.
 
Nu isi da seama, dar ceea ce imi descrie seamana cu viata unei vedete rasfatate – depresie, alcool, droguri, aventuri, nopti nesfarsite in cluburi si baruri prin oras, in cautarea avida a unei experiente noi. Dar cum totul a fost deja testat, consumat, diversitatea si agitatia distractiilor de fiecare noapte nu sunt decat o experienta vida si repetitiva.

O intreb despre scoala si parinti. Expediaza imediat subiectul. Nu e "cool". O sa dea la o facultate particulara, vrea sa se angajeze cat mai repede, stie multa lume. Mizeaza pe cateva persoane cunoscute in tumultoasa viata de noapte a capitalei pentru a se angaja dupa liceu sau chiar inainte daca i se propune ceva "misto".

Maria nu e un caz singular – e doar o fata cu care am ajuns sa stau de vorba intr-o dupa-amiaza de duminica. E doar una dintre reprezentantele unei generatii care vrea sa guste totul cat mai repede, sarind peste copilarie si inocenta. Inocenta de fapt nu mai exista, este o "lipsa de experienta".

In cautarea de senzational, aceasta generatie grabita pierde "senzationalul" bucuriilor simple, pierdute pentru totdeauna o data facut pasul spre placeri necenzurate. Copilaria si inocenta ei sunt stari pe care nu le pot inlocui nici orgasmele prelungite de cocaina, nici betiile, nici machiajul de designer.

Ma gandesc la Maria si la suferinta ei prematura. Cand eram de varsta ei, traiam dragostea mai degraba ca in "Liceenii" decat ca in piesa (romanul) "Hell" sau romanele lui Beigbedier. Prietenul meu de atunci imi cerea permisiunea! de a ma conduce acasa. Da, eram patetici, ne sarutam doar pe buze pentru ca "nu stiam" sa sarutam cu limba. Dar eram si plini de viata, de emotie, de incredere.

Eram fericiti, pentru ca stiam sa gustam din fericire cu lingurita. La 17 ani, timiditatea noastra era intelepciunea noastra cea mai mare.