Intoarce-te la tine insati

Undeva pe drum ai abandonat fiecare din aceste lucruri. Fie ca au fost bolovani mari de care te-ai izbit sau doar pietricele marunte in pantofi, la un moment dat iti vine sa lasi balta drumul asta fara speranta. Oricui ii vine, la un moment dat. Dar cu toate astea mergem mai departe. Undeva, acolo, ne asteapta o rasplata – autenticitatea.

Cati nu tanjim dupa recunoastere si apreciere, dupa confortabilul sentiment de a ne arata cu sinceritate celorlalti? De cauti ajutor in jurul tau, s-ar putea sa fii dezamagita. Pentru ca intr-un fel sau altul ceilalti se vor gandi in primul rand la ei insisi. Exact acelasi lucru ar trebui sa il faci si tu. Dar cu multa atentie la limitele de unde egoismul firesc devine toxic pentru existentele altora din preajma.

Daca privesti in interior, vei vedea ca toate drumurile duc spre tine. Fii atenta la indicatoare si indreapta-te catre centrul fiintei tale. In graba de a ajunge la un capat – de altfel, inevitabil, ceilalti nu au timp de descoperit alte fiinte. Cel mai adesea unii nu ajung sa se cunoasca nici pe sine.

Lumea e deja plina de individualism si nevoia de a controla viata altora, in timp ce viata proprie se scurge, netraita cum trebuie. Rationamente calme si calculate pentru a convinge semenii ca propriul Adevar este unic si ca toti ar trebui sa il urmeze. Fereste-te de falsii profeti. Increde-te in ceea ce simti, caci adevarurile nu le vei gasi in posesia celorlalti. Fiind propriile lor adevaruri, la ce ti-ar folosi?

Asculta-ti vocea proprie. Las-o sa se faca auzita. Nu toti te vor aproba. Nu toti te vor aprecia. Fii pregatita sa te apreciezi singura, pana ii intalnesti pe cei potriviti tie.

Nimeni nu se straduieste cu adevarat sa inteleaga pe nimeni. O graba de a interpreta realitatea printr-o grila simplificata si traumatizanta la un moment dat prin perspectiva primitiva afectiv in care incearca sa ii incadreze pe cei “dragi”. Nu se stie ce inseamna daruirea chiar daca asa se pretinde. De aici, confuzii, frustrari (legitime) si suferinte in necunostinta de cauza. Ingradite, sentimentele cauta o cale sa se exprime si in cele din urma razbat la suprafata in moduri neinteligibile si adesea ofensatoare pentru ceilalti.

Peste toate, caposenia ca fiecare stie cel mai bine. Orgoliul si refuzul de a accepta ca gresesc si ca mai au de invatat una sau doua. Toti, de la mic la mare. Intelepciunea varstei se pare ca nu vine o data cu varsta…

Daca poti trece limitele egoismului, ajuta pe altcineva sa creasca. Atunci cand incurajezi pe altcineva sa mearga mai departe, sa se dezvolte, este ca si cum te-ai ajuta pe tine: nu exista cu adevarat Alteritatea. Asadar, da-ti o mana de ajutor. Chiar daca nu ai chef la un moment dat, incearca altruismul.

In esenta, esti responsabil/a de propria persoana. Incepe cu un refuz constient de a face compromisuri. Renunta la orice gand sau actiune care iti afecteaza personalitatea, care iti aduc tensiuni in momentul prezent, in numele unei recompense viitoare. Pretul pe care il platesti este renuntarea la bucati din tine. Nu poti fi rupta in mai multe parti si in acelasi timp, intregra.  
 
Adevarata ta natura este chiar ACUM, nu exista “mai tarziu”.