Intersectia dintre parinti

In aceasta perioada se descopera corpul, se investeste in diferite zone din corp, etc. Este o perioada a acumularilor de baza pe care ulterior le vom regasi intr-un mod discret in orice relatia ulterioara, inclusiv in cea de cuplu. Cu alte cuvinte vom regasi reactii specifice acestei perioade din viata noastra cand suntem adulti si stim mai multe lucruri. Dar multe din aceste moduri de a vedea lumea sunt implicite.

Ele nu sunt gandite sau controlate. Faptul ca ne intram intr-o relatie asteptandu-ne sa fie pentru toata viata sau sa fim abandonati isi poate gasi explicatia in aceasta perioada. Dar faptul de a ne explica astfel aceste momente, nu inseamna nimic. Totusi asteptarea abandonului, spre exemplu, este decisiva pentru ca va conduce la o semnalizare a oricarui semn de abandon. Se creeaza o disponibilitate pentru abandon care va cauta intr-un mod implicit semnele de abandon in permanenta.

Relatia parintilor este prima imagine despre ceea ce se intampla intr-un cuplu. Parintii fac dragoste, se cearta, sunt tandri sau reci reciproc. Ei semnaleaza copilului o imagine despre cuplu si despre cum ar vrea sa fie sau sa nu fie cuplul de mai tarziu, din adolescenta, tinerete sau maturitate. Relatia parintilor se bazeaza pe excluderea copilului. Copilul va resimti neplacut, frustrant aceasta excludere. El va vrea sa fie cu parintii sai si va incerca ceea ce este posibil pentru el in atingerea acestui obiectiv.

Va uri excluderea si va dori sa fie cu ei. Daca reuseste sa accepte ca poate sa fie exclus atunci va suporta starea de singuratate cu bine. Daca nu reuseste, atunci va cauta in permanenta sa fie si va lupta pentru scopul sau. Decisiva este reactia parintilor, autoritatea lor si modul cum resimt ei excluderea copilului. Daca, de exemplu, ei vor simti vinovatie in aceste momente, vor transmite copilului ca ceea ce fac nu este bine si ca urmare vor fi mult mai dispusi sa accepte prezenta lui chiar in momentele de excludere.

Sa ne imaginam acum copilul adult care are o imagine formata pe cele doua niveluri de mai sus. Fiecare va veni cu propriul bagaj si se va raporta la partener in conformitate cu ceea ce este in el. Fiecare din cei doi are cele mai bune intentii, fiecare doreste sa fie bine cand sunt impreuna. Dar bine inseamna in „conformitate cu propriile asteptari”.

Daca cineva se va astepta la abandon si la excludere se va comporta in cuplu ca si cum lucrul acesta ar fi real. Este aici o trasatura importanta – ca inconstientul nu face o distinctie neta intre intentie si fapta. Fiecare din cei doi vor trebui sa fie compatibili in asteptarile lor. Cineva care transmite semnale spre abandon si excludere va fi mult mai incitant pentru o persoana decat o persoana cu un tipar opus. In acest joc de asteptari, gelozia va fi cu adevarat importanta pentru unii si complet neimportanta pentru altii.

Sa spunem cam asa – fiecare vine cu un bagaj propriu, ca este un punct de intersectie a „legaturii cu parintii femeii” cu „legatura cu parintii barbatului”. Fiecare legatura este transmisa copilului care o va transmite mai departe in cuplul sau. Veti observa, daca priviti cu atentie, cum de multe ori, sunt reluate chiar secvente din istoria cuplului parental. Iar cand ele nu sunt traite in realitate, vor fi traite ca temeri, dorinte, sperante.

Cu toate acestea, ele nu sunt matematice, nu putem sa spunem ca daca parintii au divortat si cuplul copilului va divorta. Ci doar ca tendinta spre a se astepta la un divort este mult mai puternica decat in alte situatii. Si situatia se poate deghiza tot mai mult.

In mod obisnuit, atentia spre ceea ce se intampla intr-un cuplu este necesar sa fie indreptata spre aceasta istorie generationala, fara de care cuplul ar aparea ca rupt, ca fiind creat in gol. Psihoterapia urmareste si reconstruirea acestei istorii familiale pentru a vindeca cuplul.

Psihoterapeut Claudiu Ganciu

• Telefon – 0722 453 906
• Mail – cpap.claudiu@gmail.com
• Web – www.centrupsihologie.ro