Inteligenta emotionala

Drumul spre centru

Inteligenta emotionala

Suntem cu totii de acord ca fara un anumit grad de inteligenta nu avem nicio sansa reala de reusita in viata. Mai stim si ca motivatia ne-o obtinem in functie de trairile emotionale care ii stau la baza. Atunci de ce oare acordam o importanta secundara emotiilor noastre?

De la Pascal incolo, omul s-a considerat in primul rand “o trestie ganditoare” si a preferat sa ignore amanuntul naturii sale fragile. Pentru o perioada considerabila de timp, in psihologie nu a existat loc decat pentru inteligenta ca si componenta a intelectului. Termenul “coeficient de inteligenta” (IQ) a cucerit treptat cercetarile, neobosite in intrecerea de a-l cuantifica si de a-l testa pe cat mai multi subiecti. IQ-ul a fost un subiect extrem de popular(izat), devenind sursa de comparatii intre indivizi si – adesea – de categorizari superficiale si injuste.

Intre timp, neobservate ca niste cenusarese, emotiile au continuat sa asigure combustibilul necesar tuturor "arderilor" din personalitatea umana. In sfarsit s-a realizat ca, oricat de mare ar fi inteligenta individului, in lipsa unor emotii adecvate si bine gestionate, potentialul intelectual risca sa fie cu usurinta risipit.Inhibarea emotiilor constructive, neintelegerea cauzelor lor, ignorarea si directionarea lor gresita sunt tot atatea cauze de esec.

Asadar, in ziua de azi, auzim tot mai des vorbindu-se despre  inteligenta emotionala. In ansamblu, a avea inteligenta emotionala (un grad cat mai mare de EQ) presupune sa posezi o buna capacitate de identificare, intelegere si exprimare a emotiilor personale. Poate ca un termen mai potrivit ar fi cel de management emotional, intrucat este vorba de felul in care reusim nu doar sa ne stapanim emotiile ci si sa le valorificam in asa fel incat sa ne devina aliate.

Atitudinile fata de viata emotionala personala, cat si a altora, au cunoscut directionari destul de extremiste. In Evul Mediu unii invatati priveau emotiiile drept niste boli de natura malefica. Batalia superioritatii intre masculin si feminin a folosit armele necinstite ale impartirii intelectului in doua- intelepciunea atribuita lui si simtirea-ei, sub amendamentul unei iremediabile slabiciuni a firii femeiesti, nascand astfel stereotipuri de gen. S-au ignorat constant trairile afective, intr-un exces de intelectualizare a personalitatii, s-a ajuns si pana la acordarea unui loc prioritar nejustificat dictonului “fa asa cum simti”, mai ales in timpuri moderne.

 



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou