RelatiiDrumul spre centruIn mijlocul scopuluiIn mijlocul scopului
Drumul spre centru
Scopul scuza mijloacele, se zice, insa folosirea inconstienta a mijloacelor nu justifica niciun scop, cred eu. De exemplu, daca pornesti intr-o calatorie si nu te gandesti decat la destinatia dorita, calatoria in sine devine inutila.
Chiar mai tragic este sa ne lasam prinsi in capcana lucrurilor care constituie niste MIJLOACE (hrana, acumulare de bunuri materiale etc) si sa ne trezim- oh, prea tarziu!, ca am trait pentru a munci si nu am muncit pentru a trai, de exemplu. Sau poate ca, incercand sa ne realizam prin altii, am uitat de noi si am trait mai degraba viata lor. Sau ca nu am trait asa cum ne-am dorit. Sau mai gasiti voi alternative, oricum nu le vom epuiza.
Modalitatile de a da cu piciorul sansei la fericire sunt o parte dintr-un proces creativ mai active decat cel de a gasi modalitati de implinire personala.
“Scopurile sunt de multe ori confuze, neclare, slabe, si constituie o prada usoara pentru mijloace, care le iau locul”, spune Peter Gluck, in a sa “Revista pentru cei curiosi, dar seriosi”. Parerile de rau sunt tardive, eforturile de a fi constienti de SCOP raman singura cale de a le combate.
O metoda sigura de a privi cu alti ochi implinirea si fericirea se gaseste in intelepciunea antica. “Delectatio in felicitate alterius”, tradus prin a te bucura de fericirea altuia, poate insemna un tratament vechi la o boala moderna. Opuneti egoismului care ne transforma in sclavi ai scopurilor neatinse, un altruism proaspat si puternic care sa ne propulseze direct in mijlocul unei vieti reusite.
