Hrana ca gest de iubire

Drumul spre centru

Hrana ca gest de iubire

Dupa ce am traversat inca o perioada a festinurilor culinare, daca nu ne-a coplesit cantitatea de mancare, poate v-ar interesa o discutie despre semnificatia psihologica – mai putin constientizata- a hranei.

A oferi mancare si a (te) hrani sunt gesturi asociate cu dragostea, in diverse forme si la diferite varste.

Cu totii avem amintiri din copilarie asociate cu anumite gusturi placute. Placinta cu mere a bunicii, clatitele, grisul cu lapte etc. se regasesc uneori in tablouri nostalgice pastrate de memoria afectiva. Unii ne aducem aminte cu naduf de spanac sau vreo ciorba de peste sau de alte cosmaruri culinare din timpurile cand eram prea mici sa le putem refuza.
 
Parintii sunt responsabili cu hrana imediat de la nasterea copilului, care primeste astfel prima dovada concreta de iubire. Relatia stransa dintre copil si mama incepe cu acel act intim al alaptarii pe care nimic nu-l va putea inlocui in memoria sa afectiva, desi deseori va cauta in viata diverse substitute capabile sa reinvie acel sentiment.
 
Chiar si in expresiile celor din jur, de genul "Ce frumos e asta mic, imi vine sa-l mananc!", se regaseste iubirea ca un gest de ingurgitare. Intr-un sens mai putin gingas, dar tot simbolic ca si semnificatie psihologica, pot sa apara motivul canibalismului sau al devorarii celuilalt, care se manifesta prin posesivitate in relatiile cu ceilalti.

Pe masura ce crestem, avem nevoie de mai multe feluri de hrana, iar mancarea continua sa detina o coloratura afectiva speciala. Deseori, parintii isi hranesc copiii doar cu alimente, uitand de nevoile lor afective. Copilul resimte lipsa afectiunii concrete, desi i se satisfac capriciile culinare. Mai tarziu, in momente de criza,  isi poate alege cu predilectie anumite alimente, hranirea preluand functia unei supape de descarcare nervoasa.

Studiile au aratat ca latura afectiva influenteaza comportamentul alimentar, intr-atat incat relatiile nereusite intre mame si fiice pot degenera-inconstient- in dezechilibre precum bulimia si anorexia nervoasa. Se pare ca printr-o mentalitate primitiva de aparare, cele afectate de aceste dezechilibre dozeaza cantitatile de mancare (in exces sau dimpotriva, in cantitati infime) ca pe o razbunare simbolica pe mama sau pentru a compensa o lipsa afectiva.

Este dovedit prin diverse cercetari ca o mancare gustoasa, care ne place, ne stimuleaza echilibrul psihofizic prin secretia unor hormoni care ajuta la ridicarea bunei-dispozitii. Totul e minunat, insa uneori tindem sa ne bazam pe solutii temporare, cum ar fi stimularea serotoninei rupand un ambalaj de pe o ciocolata frumos mirositoare.

Daca simti ca relatia cu tine insati nu este una prea buna, ca imaginea de sine e una deformata si ca nu iti dai prea multe sanse in relatiile de iubire, totusi nu da iama in tortul de inghetata. Aceasta functioneaza pentru  femeile parasite, deprimate sau pur si simplu plictisite doar in filme  – nu acolo este solutia.

Nici comerciantii  nu se lasa mai prejos, stiind  foarte bine ca mancarea a devenit un leitmotiv pentru crize afective. Ni se ofera reclame comerciale sugestive:  ciocolata e cu dragoste, cafeaua la fel, iaurtul si inghetata creeaza clipe de vis s.a.m.d. Atentie la rafturi! Cumparati mancare sau sentimente?

Intr-adevar, stomacul nostru este foarte sensibil la emotii si de aici provine o mentalitate populara in fondul psihic colectiv: „dragostea trece prin stomac”. Chiar daca nu are structura neuronala, stomacul  are un fel propriu de a reactiona la trairi afective si de a „traduce” in reactii fizice ceea ce simtim (ati auzit probabil metafora „am fluturasi in stomac” sau, dimpotriva „mi s-a intors stomacul pe dos”).

A lua masa cu o alta persoana poate fi un test (partial) de personalitate. Urmarind felul in care celalalt interactioneaza cu mancarea, poti desprinde cateva observatii despre felul sau de a fi.

Si experimentatul bucatar Horia Varlan spune: „Cred ca mancarea e doar un combustibil cand suntem singuri si o declaratie de dragoste atunci cand o împartim cu altcineva, în special cu familia”. Asadar, intr-o anumita masura, a gati si a oferi de mancare  poate fi un gest delicat din punct de vedere afectiv. Mancarea capata alta semnificatie atunci cand o imparti cu altcineva.  

Dar cea mai inalta semnificatie o atinge abia in dimensiunea religioasa, cel mai inalt gest de iubire regasindu-se in credinta ortodoxa. In cadrul fiecarei liturghii, cand painea si vinul se transforma in trupul si sangele lui Hristos, Hristos Insusi se lasa mancat de credinciosi, pentru a deveni unul. Noi devenim El printr-un act sublim si paradoxal de iubire.

Asa-i ca mancarea nu este asa de simpla precum pare?



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou