Fara prejudecati

In timp ce stereotipul se refera la componenta cognitiva, fiind definit ca ideea fixa, preconceputa, despre anumite grupuri de persoane sau lucruri, prejudecata cuprinde si o componenta afectiva. Ea poate fi privita ca o atitudine – de cele mai multe ori negativa – indreptata asupra acelor grupuri de oameni, de exemplu, in cazul carora s-au emis deja stereotipurile. Astfel, daca stereotipul zice ca „blondele au mintea mai saraca”, prejudecata care urmeaza implica si o opinie impregnata de dispret. Nu de putine ori prejudecatile se extind in comportamente discriminatoare.

Prejudecatile sunt carjele inteligentei, spunea Andre Gide. Nimanui nu-i place sa ii spui ca are idei fixe mai ceva ca un catar, insa ele continua sa apara indiferent de ce ne place noua. Din ideile gresite insuflate de altii, ne invatam de timpuriu sa judecam persoane apartinand unor minoritati etnice, unor natii sau rase diferite etc si sa le judecam partial si partinitor. Prejudecata este strans legata de stereotip, si impreuna se transmit de cele mai multe ori de la o generatie la alta sau in cadrul generatiilor. In context mai larg, ele pot sa apartina chiar culturii noastre, mai ales acelei parti care include traditiile si obiceiurile sale nescrise.

Cei asupra carora s-au intiparit deja prejudecatile le transmit-vrand, nevrand, mai departe. In familie, in grupul de prieteni, avem ocazia sa aflam de mici care este modul de gandire al societatii in care traim. Intotdeauna prejudecata se refera la Celalalt, pe care il stigmatizeaza, il izoleaza de grupul „alor nostri”, sugerand care este tiparul dupa care sa ne modelam gandirea. Daca Noi suntem cei buni, Celorlalti nu le mai ramane decat optiunea stigmatului.

Aparatorii ideilor impamantenite incearca sa demonstreze ca in prejudecati exista cel putin un strop de adevar. Daca cutare nu ar fi facut ce a facut, nici noi nu am fi povestit si nu am fi transmis atitudinea mai departe. Insa dupa cateva cazuri izolate nu este drept sa facem generalizari si nici categorizari. In momentul in care intalnim un reprezentant al acelei minoritati blamate, il judecam orbeste ca fiind (poate) cineva care nu este. Nu acordam nicio sansa persoanei din fata noastra si ne asteptam ca noi (femei sau barbati, romani sau unguri, catolici sau ortodocsi etc.) sa fim scutiti de judecati?

Ne putem intreba – oripilati – ce anume intretine prejudecatile? Ca intodeauna, si in cele rele se pot gasi anumite avantaje. La nivel individual, psihologii subliniaza asa-zisa „scurtatura cognitiva”: refuzul de a mai relua anumite date din realitate si de a le prelucra cu propria minte aduce prejudicii (cel putin intelectuale) altor oameni, dar ne economiseste noua, celor cu prejudecati, o cantitate oarecare de timp si de neuroni.

De asemenea, la nivel social, ne ajuta sa ne pastram apartenenta la un grup. Impartasind aceleasi idei gresite, beneficiem de prezenta si de acceptarea celor la fel ca noi, integrare care ne da un sentiment de confort. Nu e greu de inteles, mai ales stiind ca psihicul uman are tendinta de a cauta confortul mental chiar si cu pretul unor compromisuri fata de realitate.