Excusez-moi

Drumul spre centru

Excusez-moi

Care este cel mai bun lucru pentru a acoperi un esec sau pentru a te salva de ceva ce nu vrei sa faci? O scuza reusita. De ce sa actionezi, cand poti protesta in felul tau, confectionandu-ti un alibi pentru neputinte.

Asteptam ocazii. Nascocim pretexte. Ne ascundem in spatele unor scuze mai mult sau mai putin credibile. Atentie insa: scuzele folosesc nu doar pentru a da socoteala, ci si pentru a nu fi nevoiti sa reusim.

Scuzele nu sunt, asa cum zice mitologia populara, o arma specifica sexului slab. Slabiciuni se intalnesc in practica zilnica a ambelor genuri, iar frecventa scuzelor de tot felul este o dovada.

Una dintre strategiile de succes – pe termen scurt – este amanarea. Rezonabila in unele circumstante, devine bolnavicioasa cand este folosita drept bariera in calea actiunilor tale. Din folosirea sa iresponsabila se construieste o stare de inertie usor de perpetuat.

  • “Cand o sa indeplinesc 20 de ani, o sa incep sa ma distrez.
  • Voi avea incredere in mine cand o sa mai slabesc.La 30 de ani o sa am primul copil. Sau poate la 35?
  • Nu port acum rochia buna, ci la o ocazie…”

Pe termen lung, amanarea se dovedeste greu de oprit. Amanam bucuria, amanam emotiile in general, ne e frica sa le dam drumul la lumina, asa ca amanam, din pacate, sa traim.

Probabil ca daca am sti termenul pana la care sa ne traim viata, am deveni mai constienti de ce facem cu existenta noastra. Nu ne-am mai pierde timpul impingand evenimentele si emotiile intr-un viitor nedefinit.

O alta strategie pentru a-ti justifica esecurile este in-validarea. Sunt atatea lucruri care- la nevoie, se pot transforma in defecte personale.

  • “Sunt timid si am dintii strambi. Din aceasta cauza nu am note mai mari!”
  • ”Priveste-ma cat sunt de fragil, de vulnerabil…cum as putea sa reusesc?”


Oamenii ne privesc mai ingaduitor, uita chiar si sa ne mai barfeasca defectele. Daca ne auto-infirmizam ca la carte, ceilalti nu prea mai pot gasi nod in papura.Uimitor cate avantaje putem obtine prin tehnica handicaparii!

Numai ca “ceea ce iti faci cu mana ta, lucru manual se cheama”. Daca practici auto-infirmizarea pe termen lung, nu numai ca ii ajuti pe cei din jur sa isi creeze o perceptie deformata despre tine, ci o sa crezi si tu in minciunile pe care le-ai validat.

De parca aceste strategii nu ar fi de ajuns, mai exista numeroase altele, care nici macar nu au fost clasificate. Daca am tine-o toata viata in amanari si ezitari, nu am reusi sa ne atingem nici un obiectiv in mod constient si voluntar. Am fi probabil niste biete organisme aflate in voia sortii si a mersului astrelor.

Vedem in jurul nostru si exemple de succes, insa nu ne simtim neaparat inspirati de catre acestea. Pe cei care reusesc prin forte proprii este mult mai usor sa ii respectam sau sa ii invidiem, decat sa le urmam exemplul. Daca nu v-ati gandit deja, iata o scuza buna – “noi nu suntem ca ei”.

Oare ei nu au nici un dinte stramb, nici un pic de timiditate, un trecut familial nefavorabil s.a.m.d.? Ce o fi acel dar miraculos, din ceruri coborat, care face ca viata unora sa mearga ca pe roate?  De unde se poate obtine? Cine il fabrica, americanii?

De fapt, ce ne tine pe noi la distanta, oftand cu nostalgie la gandul ca “ei sunt si noi nu…”.

Raspunsul e unul simplu, dar deranjant: scuzele.

“Natura umana, familia mea, societatea corupta, profa de romana, astrele nefavorabile, americanii, razboiul din Irak, gripa aviara etc sunt de vina pentru insuccesele mele.”

Suntem permanent in defensiva, cautam justificari pentru esecuri, asteptari neindeplinite, vise strangulate…

Ne scuzam pentru orice, chiar si pentru ce nu am facut. In cultura noastra, scuzele ne sunt incredibil de la indemana. Cand te adresezi cuiva, incepi adesea cu “Ma scuzati…”, de parca ai facut ceva impardonabil solicitandu-i atentia. In vorbirea curenta se foloseste expresia “imi cer scuze”- ca un mesaj subinteles ca astepti din partea interlocutorului,cu capul simbolic plecat, o atitudine binevoitoare.

Asa ca iata o scuza buna: noi nu avem o educatie bazata pe sporirea increderii in sine, noi avem cultura capului plecat pe care sabia nu-l taie. Si cu asta scapam de explicatii ulterioare.

“Sa nu te astepti sa castigi, daca nu stii de ce pierzi”, se spune. Si pe buna dreptate. Cand folosesti strategii pentru esec, acesta este rezultatul firesc. Gandeste-te ca, la fel cum reusesti sa pierzi, ai putea reusi sa invingi. Este doar o chestiune de alegere.

Daca ar fi sa dai socoteala in fata cuiva pentru alegerile tale de viata, ce scuze ai gasi?



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou