Ego(ist) sum…

Drumul spre centru

Ego(ist) sum…

Am fost invatati de mici ca iubirea e cel mai pur sentiment uman. Ca se leaga de generozitate, de sacrificiu de sine, de a face totul pentru cel pe care il iubesti, doar pentru ca il iubesti. Am invatat ca iubirea tine de sufletele curate si ca e un sentiment nepangarit.

E un sentiment care te face sa te pui pe locul doi si sa pui persoana iubita pe primul loc, facand abstractie de tine in tot ceea ce faci. Doar cel pe care il iubesti conteaza. Totul pentru el, totul pentru fericirea lui.

Am face totul pentru cei iubiti. Ne-am da viata pentru ei… e oare iubirea un sentiment atat de curat ? Inseamna oare intr-adevar abstractie de sentimentele proprii? Cand iubesti, devii oare intr-adevar cu totul altruist?

Odata cu invatarea sentimentului dragostei, invatam ca omul este, inainte de toate, egoist. Este prima si cea mai dominanta trasatura pe care toti o avem din nastere. Insa… pana unde merge egoismul? Ajunge oare egoismul iubirea? Intrece oare egoismul iubirea?

Cand iubim spunem ca suntem in stare de orice sacrificiu. Ne-am da viata pentru cei pe care ii iubim. De ce? Pentru ca acest sentiment ne face incredibil de altruisti? Trezeste in noi asemenea sentimente dumnezeiesti? Dar daca nu este totul decat o manifestare a egoismului nativ?

Sa ne gandim… nu ne place sa ii vedem pe cei iubiti suferind, am prefera sa murim noi in locul lor. De ce ? Pentru a-i scuti pe ei de chin, pentru a ii lasa pe ei sa traiasca sau pentru simplul fapt ca aceste intamplari ne-ar face pe noi sa suferim?

Daca ei ar muri si noi am ramane in viata, chinul lor se va fi sfarsit, iar noi am fi cei care ramanem in urma si am suferi mult prea mult. Deci, cand spunem ca ne-am da viata pentru ei este pentru ca dorim ca ei sa traiasca in continuare si sa fie fericiti sau sa ne scutim pe noi insine de o groaznica suferinta?

Vorbim deci de un inimaginabil altruism sau de un egoism expandat? Este iubirea intruchiparea abstractiei de sine sau doar o manifestare a egoismului uman? Daca iubirea e de fapt un paravan al egoismului apare o alta intrebare… facem asta in mod constient sau e un mecanism de aparare al omului care se declanseaza automat? Are egoismul, de fapt, o minte proprie?

Cand ne uitam in jurul nostru putem observa usor ca de fapt tot ceea ce facem, facem pentru noi. Faptele, vorbele si existenta noastra sunt o manifestare pura a egoismului. Vrem sa avem multe, vrem sa fim sanatosi, vrem sa avem bani, vrem sa fim iubiti, nu vrem sa fim singuri…

Cel mai important lucru din viata noastra este sa ne fie noua bine. Totul pentru noi, restul ramane intr-un plan secund si foarte departat. Nimic nu pare a fi facut din pura generozitate si iubire de semeni. Totul are in sinea lui samanta egoismului. Nici macar faptele bune nu sunt altruiste.

Daca intrebi pe cineva de ce face o fapta buna, va spune ca pentru a schimba macar putin lumea, pentru a ajuta, pentru a da inapoi macar o parte foarte mica din ceea ce a primit, din mila sau alte motive. Sa fie oare acestea adevaratele motive pentru care lumea face fapte bune? Care se imputineaza oricum pe zi ce trece.

Deci, facem fapte bune din altruism sau pentru acel sentiment inaltator, acel sentiment de fericire si pace sufleteasca, acel zambet care ti se impregneaza pe buze atunci cand vezi ca ai adus putina bucurie altcuiva? Acea fericire din ochii celuilalt care e o confirmare a bunatatii noastre, care ne face sa ne marim orgoliile, sa ne sporim vanitatea…

Ce ne bucura de fapt: zambetul celui pe care l-am ajutat sau confirmarea bunatatii noastre si o oarecare superioritate pe care o capatam? E altruism sau doar dorinta de a te simti bine si a te simti bun?

Ajutam pentru acea recompensa sufleteasca si incredere in sine pe care o primim dupa fapta sau pentru ca asa simtim? Daca nu ti s-ar multumi pentru acea fapta, daca nu ai aduce zambestul pe fata celui pe care l-ai ajutat, oare… oare ai ajuta din nou?

E ajutorul o manifestare a calitatii umane sau a egoismului? E iubirea o manifestare a sufletului neprihanit, o exprimare sincera sau doar o masca e egoismului? Poate nu e atat de important de ce ajutam, important e ca o facem, dar totusi daca pana si ajutorul vine din egoism, inseamna ca sufletul uman a ajuns la o degradare ce nu se poate exprima in cuvinte.

De ce ?

Din egoism…



Tag-uri: , ,

feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou