RelatiiDrumul spre centruDragostea e oarbaDragostea e oarba
Drumul spre centru
Cel de alaturi greseste, insa tu nu vezi; isi expune tuturor defectele, numai tie nu-ti sare nimic in ochi; poate mai incalca si unele lucruri de care tie iti pasa, insa ochii tai vad doar lucrurile bune.
Acestea sunt cuvintele sfantului apostol Pavel, pe care le putem repeta in fata deznadejdilor provocate de iubire, impotriva suferintelor care ne ard inima, in lipsa iubirii…Pentru ca ele nu se refera la singurul fel de a iubi care se promoveaza in zilele noastre, nu are legatura doar cu dragostea dintre doi parteneri.
Chiar daca purtam subiectivitatea in inima si in ochi, chiar daca trecem cu vederea defectele oamenilor atata timp cat ne fac pe plac si ne satisfac dorintele, chiar daca ne lasam orbiti de propriile nevoi si dorinte, exista totusi un fel de dragoste care nu are voie sa fie oarba: cea a lui Dumnezeu pentru oameni si a noastra pentru Dumnezeu.
Nu este greu de explicat felul in care Dumnezeu iubeste omul: dovada sta chiar minunea ca existam. Mai greu insa este de inteles ca nu ni se cere credinta si nici iubire oarba pentru El. Ratiunea nu ne-a fost data degeaba, iar expresia „crede si nu cerceta” nu inseamna „mergi orbeste pe drumul acesta”. In lipsa unei alegeri constiente, nu putem iubi aproapele, propria viata si pe Cel care ne-a daruit-o.
„Dragostea nu cade niciodata…" , incheia sfantul apostol Pavel, deci exista intotdeauna speranta. Aceasta insa trebuie cautata mai sus de nivelul ochilor.
Priviti cu atentie atunci cand vi se pare ca dragostea voastra se vede ca prin ceata: s-ar putea ca inima sa vrea sa acopere ceva ce ratiunii nu ii place. Nu iubiti decat ce puteti vedea clar, ce vi se dezvaluie cu sinceritate si ce nu va cere compromisuri. Restul ramane doar o amagire- de sine sau de altii, iar nefericirea sta la panda chiar si pe un drum aparent presarat cu flori.
