Despre clisee sau cu iubirea la control

Cei ce sunt singuri, intra in barlog, ascunzandu-si sub zeci de paturi “starea de anormalitate”, iar fericitii au ocazia de a celebra iubirea. Am ales cuvantul cu grija: e o “ocazie”, o zi (sau 2) pe care poti sa o traiesti asa cum vrei: americaneste, romaneste, nebuneste. In ritmul unui mapamond care striga global: “I love you” sau in stilul tau autentic (in care e inclusa si varianta “nu vreau sa sarbatoresc”).

E foarte ciudat cum sarbatorile fac rau oamenilor. La sfarsit de decembrie in loc sa  fie bucurosi, cei mai multi sunt tristi sau nervosi, in februarie in loc sa aiba motive de dragoste, mai curand au lacrimi de dor… dor de cadouri “potrivite”, dor de X sau Y, dor de povesti de dragoste ca in povesti.

E ca si cum omenirea ar fi creat un contur al fericirii si iubirii. Insa cum ar putea intra miliarde de oameni, intr-un contur mai stramt? Restul ce ar trebui sa faca? Sa abandoneze? Nu cred.

La fel de interesante sunt certurile care au ca premisa tot celebrarea iubirii. Din ce cauze?

Sunt multe: ca nu a facut (de obicei EL), ca nu a apreciat (de obicei EA), ca nu sunt ca X-Y (amandoi).

Sistemul comparativ functioneaza cel mai bine acum si devine un instrument de contraatac… si de unde a plecat totul? Aha, de la sarbatoarea iubirii.

Pare a fi totul un fel de test, control: ma mai iubeste, mai mult, mai putin, la fel?

Si ce e de facut? Pai, cam nimic. E doar o zi, o sarbatoare simpla despre un sentiment bogat, care e trait (daca e trait) de fiecare altfel. Din “altfel” apar povesti interesante, filme captivante, carti memorabile.

Din acest unghi, parca totul are tonuri mai pale. In fond, nu e niciun examen, nu e niciun obstacol. Sa nu mai brodam seminte de cearta acolo nu se inghesuie nici acul sa coasa, sa nu mai plantam motive de plans unde se intrevad zambete, sa nu alegem rolul de victime si sa traim firesc.

Forum Mayra: “Iubirea platonica“.