Depresia post-concediu
Drumul spre centru
Un sezlong in bataia soarelui, cer senin, briza usoara si alte ingrediente care ne fac viata sa semene cu un paradis. Cel mai important ingredient: concediul. Cel mai trist deznodamant: incheierea lui.
In ultimul timp se vorbeste oficial despre depresia post-concediu, un cosmar cu care nici angajatii nici angajatorii nu ar vrea sa aiba de-a face. Schimbarile pot fi observate inca dinainte de concediu, cand angajatorii se confrunta cu o scaderea a tonusului profesional la locul de munca.
Nu e nevoie de statistici, putem cu totii observa ca in preajma concediului, starea de spirit ni se schimba simtitor. Modificarile apar nivel psihic, fiind in directa legatura cu serotonina – hormonul bunei-dispozitii. Cum sa nu fii nerabdator, cand te asteapta un concediu placut?
In mod ideal, dupa o pauza de relaxare ar trebui sa ne intoarcem cu forte noi pentru a relua munca de unde am lasat-o. In realitate, se intampla adeseori sa vedem fete lungi si triste (chiar daca bronzate), sa simtim un vag aer de vacanta in jurul anumitor colegi, alaturi de o usoara dezorientare.
Inadaptarea la mediul si sarcinile de serviciu este poate cel mai temut simptom al acestui dezechilibru. Diverse motive pot da peste cap activitatea profesionala: regretul dupa vacanta ce a trecut prea repede, discrepanta mare intre relaxarea de concediu si sarcinile profesionale, aglomerarea acestora intr-un timp prea scurt, teama de a nu ramane in urma fata de performantele altor colegi sau de asteptarile superiorului etc.
Dezavantajele sunt bilaterale: o persoana neimpacata cu ceea ce are de facut rareori reuseste sa-si faca treaba la parametrii doriti, iar randamentul sau depinde tot mai mult de feedback-ul primit, care – pentru a intregi cercul vicios – este frecvent negativ si intretine acest tip de depresie.