Decupaje din natura

Alexandru Gheorghiescu – cunoscut de prieteni drept Ducu, inginer de mediu, fotograf si montanist, si-a facut timp sa ne povesteasca despre cum isi armonizeaza viata personala cu cea a naturii.

El este unul dintre membrii fondatorii ai asociatiei ecologice A.T.E. Caltun din Curtea de Arges- un "caltunist", si de asemenea, vicepresedinte al Asociatiei Salvamont Nucsoara. Compune si interpreteaza cantece, dintre care unele – precum cele de pe compilatia Eco Echo – ajung la urechile altor pasionati de munte si drumetii. Cutreiera muntii patriei, dar si cei de aiurea, "La raspintii de raiuri o stea, in rucsac cu un pumn de prieteni", vorba cantecului, si – adaugam noi, nelipsitul aparat foto.

Dorinta de a imortaliza lumea inconjuratoare nu este noua pentru ecologistul nostru de 33 de ani. "Probabil s-a nascut odata cu mine, considera el, de simtit insa am simtit-o prin liceu si-am reusit s-o materializez pe la inceputul facultatii." Activitatea lui Ducu Gheorghiescu numara o serie de expozitii in tara si in strainatate, colaborari fotografice cu diverse publicatii (dintre care "Muntii Carpati", "Romania Pitoreasca", "Vacante si Calatorii" s.a.). Ultima sa expozitie- "Jurnalele Luminii" a avut loc in iulie 2006, incepand din orasul natal  Curtea de Arges si continuand in alte locatii.

R.I. – Care a fost mesajul acestei expozitii?

D.G. – Natura in sine. Decupaje de locuri din jurul nostru in care lumina a pictat in diverse momente ale zilei, momente care exista pentru toti, sunt accesibile tuturor, dar foarte putini le vad.

Pasionat de munte, dar si de cultura si istoria veche a Romaniei, el isi marcheaza atractia fata de ele in imagini la fel de puternice ca si crezurile sale. Natura si fotografia nu sunt doar hobby-uri, ci parti din viata lui, de-a dreptul "obsedante, devoratoare, si nu in ultimul rand pasiuni care te pun sa cari de-ti rupi spatele", glumeste el. Nu este asa usor sa urci muntii – fie ei inverziti sau inzapeziti, sub povara echipamentului format din aparat, trepied, obiective, filtre…

Probabil aceasta este cea mai solicitanta parte a pasiunii sale. Insa niciun efort nu e prea mare pentru ceea ce Ducu Gheorghiescu considera a fi "cel mai logic mod de viata". "Natura e in directa legatura cu sanatatea pe care toti ne-o dorim, cu linistea pe care aproape toti ne-o dorim si cu frumusetea pe care tot mai putini stim sa ne-o dorim" mai afirma el.

Vin la rand satisfactiile – mai marunte – ale fotografiei, cu diverse motivatii pentru Alexandru Gheorghiescu, care le marturiseste franc:

- Sa-mi reamintesc de-un moment, de-o intamplare, de-un om. Sa ma admire poporul si sa-mi spuna ce talentat sunt in timp ce clatin din cap si spun ca nu e asa… Si din cand in cand sa mai castig si bani.

Deci se castiga si bani de pe urma naturii si a placerii de a o explora? Se pare ca da. Insa Ducu Gheorghiescu o face in anumite limite auto-impuse:

- Ma feresc sa imping total pasiunea sa devina o profesie, ca sa nu se piarda din calitate, sa nu apara constrangeri, obligatii… Ele oricum exista (in proiectele foto pe care le mai am), dar pasiunea e mai puternica si astfel ies lucruri care ma multumesc si pe mine.

Se pare ca distinctiile si premiile primite pana acum la diverse concursuri de Ducu Gheorghiescu palesc in fata dorintei de a deschide pur si simplu ochii in fata naturii.

- Nu cred ca fotografia e o arta. Arta este insasi natura, iar fotografia e doar vizorul prin care privim la ea.

In ce altceva nu mai crede Ducu Gheorghiescu?

- Nu cred… in fotografie ca scop in sine ci cred in ea ca intr-un mijloc de a-ti cultiva ochii mintii.
 
Nu cred in metafore excesive pe care nu le inteleg nici macar cei care le fac ci cred in perfectiunea simplitatii cu care ne intalnim la fiece pas.

Nu cred in fotografia care te pune sa gandesti ci cred in fotografia care te transpune in locuri si situatii in care ti-ar fi placut sa te afli.

Ce isi doreste interlocutorul nostru? Simplu:

- Vreau sa… sa traiesc, sa respir, sa vad, sa prind cat mai multe apusuri si rasarituri – si nu doar pranzuri, sa calatoresc, sa pozez, sa mananc cand mi-e foame, sa beau cand mi-e sete.

Ce altceva?

R.I. – Ai avut vreun model care te-a inspirat, pe urmele caruia ti-ai dorit sa calci?

D.G. – Nu, cel putin nu constient. Influente s-or regasi si la mine, dar nu stiu de la cine/ce. Nu cred in modele, nu cred in scoli care-ti canalizeaza pasiunile pe drumuri deja batute, prefer sa reinventez apa calda, dar s-o fac in modul meu propriu.

R.I. – Ai vreo sugestie pentru pasionatii de fotografie? Un indemn?

D.G. – Da! Cat mai putine cursuri, asta le-as recomanda, si cat mai multe poze. Pentru rezultatele finale e nevoie, intr-adevar, de confirmare – confirmarea privitorilor din jur, dar totusi sa pozeze ce simt, nu ce e trendy.

R.I. –Iti multumim pentru interviu, Ducu Gheorghiescu.

Poate ar mai fi fost de povestit, insa o expozitie online cu ilustratii precum cea de mai sus va sta la dispozitie aici: www.photoducu.ro. Privindu-i pozele, fie ca sunt inspirate din peisaje de vis sau din natura umana, sunt sanse ca toti cei care nu ne folosim corect privirea, sa incepem sa vedem frumusetile oferite de natura.

Foto: "La curtea regelui soare", Ducu Gheorghiescu