De prin studii adunate

In primul rand, se pare ca exista o tendinta generala de a fi atrasi catre persoane similare cu noi. Femeile frumoase isi cauta parteneri frumosi, barbatii cu bani isi cauta femei bogate si asa mai departe, din cauza ca felul in care percepem calitatile celuilalt (in functie de valoarea pe care ne-o acordam noua insine) contribuie la stabilitatea unei relatii, sunt de parere expertii. Si totusi, exista si exceptii, pe care nu le putem explica, dar le rezumam  in expresia: „atractia contrariilor”. Cand ne indragostim de cineva foarte diferit ca stil de viata, ni se pare misterios si provocator. Pentru unii, riscul este mai interesant decat stabilitatea.

Aparentele conteaza, dar in diferita masura in ce-i priveste pe barbati, care acorda mai multa importanta decat femeile informatiei vizuale. Dar daca barbatii sunt atenti la ceea ce vad, atunci de ce se spune ca dragostea este oarba? Din perspectiva neuropsihica, aceasta expresie are o anumita acoperire stiintifica. Atunci cand ne indragostim, desi vedem defectele inevitabile ale persoanei, creierul este mult mai dispus sa niveleze diferentele si sa ignore semnele negative pentru a pastra impresia favorabila asupra celuilalt. Gandirea critica este „in concediu” pentru o perioada…

Alte transformari neuropsihice se refera la faptul ca ne gandim tot timpul la persoana dorita. Explicatia oamenilor de stiinta este ca nivelul de serotonina scade cam cu 40%, provocand simptome de comportament obsesiv-compulsiv si nu ne putem lua gandul de la cei care ne fac placere, chiar daca absenta lor este un chin. In plus, un alt hormon-cortizolul- care este asociat cu stresul, este activat, la fel ca in cazul situatiilor in care trebuie sa reactionezi decisiv, actionand ca o alerta constanta. De aici rezulta conflictul intre asteptarea chinuitoare si momentele fericite care parca zboara.

Ce au in comun proaspat indragostitii cu dependentii de droguri si de jocuri de noroc? O activitate neuronala intensa in ce priveste dopamina, un neurotransmitator intalnit in comportamentele de dependenta. Nivelul acestuia creste atunci cand anticipam o recompensa. Atunci cand relatia sfarseste dezastruos, si simptomele pe care le experimenteaza persoana ranita se datoreaza scaderii nivelului de dopamina si de serotonina.

Daca relatia rezista si merge mai departe, asta se datoreaza si hormonului oxitocina, care se declanseaza atunci cand oamenii… se ating. Oamenii de stiinta par sa fie tot mai pasionati de studiul elementelor organice care stau la baza relatiilor afective. Niciun cuvant in privinta sentimentelor, pana acum.

Mai mult, unii cercetatori in domeniul psihologiei comportamentale merg pana acolo incat sa nege rolul compatibilitatilor caracteriale in favoarea legaturilor care se creeaza neuronal si datorita hormonilor specifici.

In incercarea de a elimina din ecuatie „sentimentalismele ieftine” si lumea vazuta in roz, cercetarile se concentreaza pe a demonstra ca atractia, dragostea si atasamentul depind de structurile cerebrale. Astfel se descopera, se categorisesc sau chiar se inventeaza tot felul de sisteme si de „creiere” (feminin vs. masculin, de exemplu) in mod fortat.

Daca ne scuturam putin si incercam sa vedem prin ceata produsa de rezultatele dezorientante ale studiilor, poate vom avea norocul sa intelegem ca o relatie minunata nu se datoreaza hormonilor si manipularii abile a acestora in avantajul nostru. Si ca activitatea sexuala impinsa la extrem nu reuseste decat sa stimuleze productia de hormoni ai bunei-dispozitii. Toate acestea sunt trecatoare. Suntem ceea ce alegem sa fim, inclusiv robotei condusi de instincte, senzatii si hormoni, daca ne convine.