mayra

De ce nu privesc la televizor

“Cu cativa ani in urma am luat decizia ca in lumea noastra moderna exista un dusman vechi si insidios, si anume manipularea informatiei in scopuri mai mult sau mai putin ortodoxe. Cel mai folosit instrument era televizorul.

Am renuntat la el si nu m-am uitat in urma. Sa privesc la televizor nu era un lucru dificil. La urma urmelor ce abilitati speciale iti trebuie pentru a butona o telecomanda sau pentru a-ti lipi ochii de un display? Oricine poate face asta. Mai precis, toti cei cu simtul vazului, adica majoritatea celor care alcatuiesc un public dornic de a fi hranit cu imagini, sunete si promisiuni.
 
Momentul in care am realizat cata lipsa de control aveam, de fapt, asupra masinariei de spalat creierul a fost unul crucial. Nu mai stiu ce televiziune in voga, una declarat nonconformista, promova cu aplomb un slogan putin cam crucis: “Ai TV de nu te vezi”. In momentul acela am VAZUT. Ignorasem cu desavarsire lucruri pe care bunul meu simt mi le tot demasca, revoltat.

Voiam informatie, dar primeam  un continut selectionat in functie de studii de piata care erau convinse ca eu, consumatorul, imi doresc sexualitate, violenta si superficialitate inainte de toate.Voiam informatie de calitate, dar o primeam mult prea rar. In schimb, eram sufocata de emisiunile care devenisera pachetele de cateva minute inghesuite intre avalanse de reclame ieftine, fara fond, doar de forma - adesea cu forme feminine, ceea ce ma deranja si la nivel de discriminare de gen. Eu fiind din nisa segmentului feminin, as fi rezonat mai degraba la vederea unor forme masculine bine reliefate, dar asta e cu totul alta discutie.

Asadar, multe chestii de umplutura, denumite generic “divertisment”. Lucru ciudat, dar nu ma distram deloc sa il urmaresc. In ce priveste latura serioasa a vietii, tineam mortis sa urmaresc stirile. Copiate la indigo (sau, ma rog, “forwardate “pe e-mail), le auzeam in multiplu exemplar pe toate posturile si, din pacate, toate erau la fel de neserioase. Dintotdeauna in presa tantarul devine armasar, insa atunci cand ii mai faci bici sa si plesneasca, deja e prea mult. Gradul de exagerare devenise exagerat de mare. Tot ce era banal devenea senzational, in asa fel incat senzationalul devenise banal. Tot ce era anormal devenea automat o stire obisnuita de la ora 5, la care puteai sa bei si ceaiul, linistita.

 

Raluca Ionescu

Tags: