Cine imi controleaza viata

Titlul unui film american din anii '90 a exprimat o realitate sociala valabila si astazi: Teoria conspiratiei, conform careia ceea ce ni se intampla – adica relele – sunt consecintele unor elaborate planuri de anihilare a libertatii si fericirii individului. Aceste drepturi ale omului modern sunt mereu amenintate de prezenta unor atotputernici si rauvoitori "Ei". Prin urmare, cetateanul obisnuit al unui sistem occidental traieste cu impresia ca nu are prea multe variante de viata normala. De fapt, el crede ca ar avea numai doua.

Una este sa traiasca intr-o societate in care totul este asa cum trebuie sa fie (dar de fapt sa nu stie nimic- aurea mediocritas- si sa se lase manipulat dupa bunul plac al "Acelora").

 Iar a doua (opusul tragic al nestiintei fiind constiinta faptului)- este sa fie constient ca cineva se joaca cu viata lui, ii creeaza un cadru limitat in care el-individul, se sufoca. Tema recurenta in peliculele americane, conspiratia impotriva individului este ilustrata graitor in alt film, "The Truman Show". Prin popularizarea unor astfel de scenarii ni se induce treptat ideea ca "ei"sunt de vina pentru toate relele, ca nefericirile si neimplinirea fiintei umane zace pe umerii lor. Ca, orice am face, nu putem schimba nimic.

 Variatiile pe aceasta tema sunt numeroase, iar intretinerea miturilor despre metodele de manipulare castiga tot mai mult teren. De pilda, de foarte multa vreme se vorbeste despre influentarea individului prin tehnici obscure, cum ar fi hipnoza – care exercita inca o atractie bolnavicioasa asupra celor neinformati. Insa nu tehnicile hipnotice sunt pericolul ci faptul ca fiecare dintre noi este supus sugestiilor intr-o masura proportionala cu dorinta de a ne lasa influentati.
 
Zi de zi, psihicul uman este supus influentelor care il inconjoara intr-un cerc tot mai strans. De cand ne trezim, cu radioul la urechi si pana la incheierea zilei, adormind in fata televizorului, bombardamentul informational isi face cu prisosinta treaba. Creierul este obligat sa proceseze un noian de informatii inutile, din care le retine mai usor pe cele care se repeta frecvent: stirile de la ora 5-servite la orice ora; reclamele comerciale – care fac mainile sa se miste fara stirea creierului, prin rafturile de la supermarket; stereotipurile si cliseele prin care lumea devine mai usor de catalogat, de inteles, de infruntat.