Asculta-ti aproapele

Cliseele in vorbire sunt un fenomen firesc, care ajuta la economisirea resurselor mentale, reducand timpul in care ne exprimam, prin folosirea acelorasi instrumente care au dat rezultate acceptabile si in alte situatii. Daca intrebi un englez “How do you do” si el iti raspunde exact la fel, nu inseamna ca este un papagal, ci ca a folosit o formula de politete absolut fireasca in mediul sau. In ce ne priveste, ni se raspunde frecvent “Bine” la intrebarea “Ce mai faci”, si chiar daca suna banal, nu este o problema.

Incepe sa fie o problema cand facem economie nu doar de cuvinte (DEX-ul nu o sa sufere din cauza asta), ci si de gandire. O paleta vasta de intelesuri si de coloraturi emotionale se pierde atunci cand ne exprimam in clisee. Poate tot atat de multe nuante pierdem si din partea  interlocutorului, pentru ca nu il ascultam cu adevarat.

Cu siguranta ca nu toti interlocutorii si nu toate conversatiile ne sunt necesare, sau macar placute. Cand esti nevoit sa vorbesti cu o persoana bagareata, cu un coleg barfitor sau cu un sef autoritar, de exemplu, reactiile variaza de la caz la caz. Dar daca – atunci cand persoana se pregateste sa iti vorbeasca – tu ii pui deja tiparul cu care esti obisnuit: "Ooo, iar incepe…" – atunci sunt sanse sa pierzi ceva interesant care ar putea sa apara pe parcursul conversatiei.

Combinatiile de factori care pot perturba o ascultare activa sunt numeroase. Pot fi atatea cauze de inconfort psihic sau fizic care ne impiedica sa ne concentram pe ceea ce ni se spune, incat si scuzele sunt usor de gasit. Nu lasa insa ca asta sa devina un obicei, incearca mai bine sa iti temperezi primul impuls- cel de-a da raspunsuri preconcepute- si ofera-le celorlalti un minim de respect. La un moment dat s-ar putea sa il soliciti si tu din partea lor.

Asculta deopotriva cu inima si cu mintea ta, nu doar cu urechile.