Alergand dupa mai multe vise

De multe ori oamenii renunta, incetul cu incetul, la pasiunile lor, deoarece traiesc cu impresia ca doar cu o singura pasiune sau un singur tel poti reusi. Este o viziune la fel de limitata ca si cea a unei lumi in alb si negru. Fiinta umana nu este monocolora, in ea se ascund resurse, aptitudini si talente care, scoase la lumina, sunt chiar cheia catre succes. Si atunci, la ce bun sa mutilezi  parti din fiinta ta,in loc sa le valorifici pe toate cele existente, pe cat de bine poti?

Cand esti copil, este in regula sa te ocupi de tot ce iti place, fie ca sunt haine pentru papusi, fotbal, cantece, sah sau orice altceva. Pe masura ce cresti si patrunzi in lumea adultilor, incep sa ti se aplice diverse etichete. Societatea functioneaza pe baza unei gandirii stereotipe, mult prescurtata, din motive de economie cognitiva. Te lasi etichetat in functie de profesie, ocupatie, pregatire etc. pentru a putea fi cu usurinta inventariat in sistem. Astfel, devii – mai mult sau mai putin – o unitate operationala eficienta. Ti s-a aplicat denumirea, nu mai exista dubii in privinta ta si esti-de bine, de rau, acceptat in sistem.

Sa zicem ca ti-ai validat deja mai multe aptitudini: canti bine, desenezi cu talent si esti bun si la calculatoare. Asta inseamna ca esti ce? Talentele multiple pun probleme inventarierilor rapide. Atunci vei fi somat sa te inghesui intr-un tipar deja existent. Desenezi, deci esti artist. Te pricepi la calculatoare? Clar, esti “calculatorist”. Cu cat mai repede te putem explica, ne putem intoarce la treburile noastre.

Cei din jur vor incerca, chiar si inconstient, sa ignore restul personalitatii tale. Tendinta normala este de a te “boteza” in functie de ceea ce se crede ca faci, iar a face devine echivalent cu a fi, intr-o gandire aproximativa. Sub presiunea de a scrie si tu ceva clar pe cartea de vizita, ajungi sa te supui normelor dupa care functioneaza restul lumii.

Mi se pare injust ca, din cauza majoritatii impacate cu varianta lejera (si lenesa) a unei singure aptitudini, sa fii fortat sa alegi la fel. Sa dai la o parte propriile adevaruri, sa nu asculti de vocea interioara, doar ca sa fii in randul lumii. Daca un om precum Leonardo da Vinci s-ar fi conformat societatii sale, ar fi ramas doar un inventator, sau doar artist, insa el a reusit sa intrupeze idealul omului capabil de reusita pe diverse planuri.