Acceptarea de sine sau cum sa fii altfel

Drumul spre centru

Acceptarea de sine sau cum sa fii altfel

Sa te simti diferita de ceilalti oameni sau ca ei? De multe ori durerea provocata de imaginea de a fi diferita capata o semnificatie anume. Uneori oamenii se simt diferiti de ceilalti. Aici avem un mod de a gandi care este foarte raspandit – fiecare om este unic si fiecare este prin urmare diferit.

Avand in minte acest lucru putem cu usurinta sa ne raportam la aceasta idee si sa o consideram ca fiind reconfortanta. Este reconfortant sa consideri ca nu esti la fel cu toti ceilalti oameni. Unul din motivele pentru care comunismul era neplacut era tocmai faptul ca avea ca filosofie ca toti oamenii sunt la fel si ca nu exista diferente intre ei, ca daca un om intelege sensul istoriei, el devine un om nou care este tras la indigo, din punct de vedere psihologic, ca si vecinul lui. Faptul de a gandi, simti diferit pare intr-adevar o dificultate pentru societate. Dar nu punctul de vedere social ne intereseaza aici.

Prezenta similaritatii sau diferentieii fata de ceilalti este un subiect care intr-un mod implicit sau explicit apare in fiecare psihoterapie. Fiecare persoana are o pozitie fata de un „normal” sau „social”. Acest reper este insa in mintea fiecaruia. Nimeni nu isi intemeiaza parerea pe date statistice, asa zis obiective. Fiecare om isi construieste in simtirea lui, o imagine despre lumea in care traieste si considera ca aceasta lume are anumite trasaturi. Aceste randuri sunt, intr-un fel, o invitatie de a va gandi cum este „normalul social” (sa optam pentru aceasta formula) in mintea si sufletul sau.

Diferit are multe cai de intelegere. Uneori este un aer de superioritate, alteori e resimtit ca un handicap. In mijlocul unei clase de surzi, un profesor care vorbeste este diferit de doua ori – pe de o parte este profesor si ceilalti sunt elevi ceea ce face sa existe o bariera de diferentiere de generatie. Acest lucru este resimtit ca fiind placut sau neplacut. Pe de alta parte faptul ca el vorbeste il face sa nu aiba acces la modul de comunicare al clasei ceea ce este resimti ca un handicap, ca o dificultate. O comunitate are un mod de comunicare si cineva din afara nu are acces. Cum profesorul resimte dorinta de a intelege elevii, de a stii ceea ce spun, ceea ce simt, dificultatea lui de a vorbi devine un diferit care la un moment dat apare ca o piedica si ca o imagine negativa (nu pot sa fiu un bun profesor).

Ceea ce sugereaza acest exemplu este faptul ca diferentele pot sa fie receptate in moduri „diferite”. In unele situatii sunt vazute ca pozitive, in alte situatii ca handicapuri majore. Uneori sunt folositoare, alteori sunt piedici. Daca ne imaginam ca fiecare suntem diferiti, fiecare ar fi intr-o specializare data. Tendinta de a considera diferentele ca fiind superioare sau inferioare devine o problema majora de multe ori.

Problema diferentelor se complica si mai mult intrucat avem doua investitii opuse ale diferentei. Pe de o parte exista o investire fantasmatica „tu esti cea mai minunata sau esti perfecta ca femeie, profesional, social, etc.” dar aceasta este o investire in lumea interna iar ceea ce vine din autoobservatie este ca lucrurile stau diferit, ca nu reusesti sa comunici ceea ce ai de spus, ca te simti frustrata, etc. Conflictul dintre aceste doua ipostaze este constant si tensionat. Analiza lor, terapia lor aduce in diferite contexte acest conflict. Vazand ambele parti ale conflictului se reuseste gasirea unei stari adecvate persoane. Am evitat cuvantul echilibru pentru ca este un „fals scop”. Daca vorbim de un conflict intre doua parti, aceste parti sunt deja in echilibru. Daca exista aceasta tensiune, tensiunea este echilibrul prin care cele doua parti reusesc sa functioneze impreuna. A ne propune sa le tensionam si mai mult prin „echilibru” devine contraproductiv.

Solutii? Mi se pare ca exista o singura solutie – sa reusesti sa enunti problema la care cauti solutie. Enuntul este important pentru ca pune in cuvinte situatii vagi cu care fiecare om a crescut si pentru care nu are cuvinte ci doar simtiri vagi, senzatii de confort si disconfort, iluzii, sperante, etc. Evident ca doar enuntarea nu aduce si rezolvarea dar restul este… creativitate.

Psihoterapeut Claudiu Ganciu



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou